Dragă Serghei Mizil,
Eşti unul dintre cei mai tari show-meni din media tv de la noi! Fără să fii undeva titular, fără să fii artist, sau de specialitate. Eşti “omul care aduce ratingul”.
Categoria, este drept , nu ai inventat-o, nici iniţiat-o tu. E o întreagă serie pornind cronologic de la acidele Mirabela şi El. Cârstea, apoi la Giovani Becali, Dragomir,Pinalti, Mădălin Voicu. Apoi la Jiji care a coborât rău ştacheta.
Sau Puric care a săltat-o bine. Tu ai venit dintr-o curiozitate diaconească. Te-ai descoperit, la dicuţia aia celebră cu Jean Maurer şi Michi Voicu despre Nicu Ceauşecu.
Apoi, la alte ediţii despre viaţa voastră, a „fiilor de ştabi", a „puilor de tovarăşi", cum vă zicem noi ceilalţi, cu invidie socială. Aşa ţi s-a relevat calitatea de "invitat de profesie".
O televiziune embrionară ţi-a oferit un show, dar, ce păcat, s-a auto-avortat! Ea! Tu, oricum, ai adăugat figurilor media tv - vai!, îl uitasem pe poetul Dinescu cel care a introdus limbajul video-neaoş - farmecul de boem, nostalgic-ironic al Bucureştiului de vechime cvasi-recentă.
Comunist. Căci, se ştie, eşti unul dintre numeroşii copii pe care demnitarul Paul Niculescu-Mizil i-a avut, crescut. Dealtfel, Nea Paul cum îi spuneam eu, "in absentio", evident, cât am fost colegi, după 2000, la Centrocoop - eu PR, dânsul liderul "Ligii Cooperaţiei " - era un om extrem de calculat şi echilibrat.
El a fost adus în politichiie dintr-o tradiţie, de familie, din vechea mişcare socialistă (!!!), nu „ilegalist". De aia, cred, s-a ferit familia Ceauşecu, de "mezalianţă" adusă de iubirea dintre sora ta şi Nicu: de pedi-greeul, necontrafăcut stângist, al familiei tale. În fine, la dracu'...
Ai apărut de nenumărate ori la TV. Poţi fi one-man-show, eşti vesel, miştocar de argou bucureştean. Cu tupeu. Spontan. Decomplexat. Dar, am rămas uimit aflând spusa generalului Stănculescu scoasă recent dintre zidurile Jilavei, pe care le-am cunoscut şi eu o noapte. Anume că, o parte din banii lui Ceauşescu au ajuns la tine şi la Copos.
Explică-te. Insistent. Altfel, îţi pierzi imaginea asta de băiat simpatic. Deşi, se vede clar diferenţa faţă de Copos...
Serghei, tată! viaţa ta e un roman. Bestseller. Mustind de informaţii, şmenuri, can-canuri politice. Scrie-l! Nu te risipi!
George Stanca, pamflet
