Dragă Sergiu Cipariu,

Babule, te ştim ca pe unul dintre cei care apar arar cu taragotul, acompaniindu-l pe Ioan Bocşa. Alţii, cântând la ţambal. Instrument pe care-l iubeşti. Ai 28 de ţambale în colecţie!!! Fiul tău, Romi-Romulus, cântă la el ca un virtuoz; pe lângă piesele din repertoriul popular, cântă şi folk, şi rock. Te urmează, căci pe când erai la Conservator cântai rock cu Dentes. Din Tg Mureş. Era începutul tău scenic - rockul... Deşi dinainte de a te naşte cred, erai scăldat în muzica ardelenească. Cânţi la mai toate instrumentele posibile de pe lume. Eşti fabulos. Nu prea vrei publicitate şi nu prea părăseşti ca repertoriu folcloric zona Mărginimii Sibiului. La atâtea disponibilităţi native nu te interesează publicitatea. Rămâi sub ştampila cântecelor oierilor sibieni. Dar, Doamne, ce alte talente zac în tine! Mă cutremur.

Apoi, cum să nu rămâi perplex când îl auzi cântând Pink Floyd la ţambal pe Romi?! Păcat că nu prea se ştie. Uite, Cellos ex-iugoslavii ce au făcut cu violoncelele lor... Îl mai ai pe Remus, care cântă acum afară. Şi acum amintesc nebunia ta, boala ta: reciţi, scrii poezie compui. Ai o memorie fabuloasă. Ştii tone, kintale...hectolitri de poezie. Şi mai ai arta de a o lipi de un cântec. Show literar-folcloric, tu cânţi, tu reciţi, tu le brodeşti. Mai ai şi discurs. Ai avut numai pretini. Nicu Ceauşescu venea noaptea la crama ta – aveai doar una... Păunescu, Ţărnea, Nichita, Sorescu, GS, Gyr, se plimbă cu viersul prin memoria-ţi. Geniu al spontaneităţii! Cum să fii tu ”lăutar”?Spectacolele tale sunt unicat. Ele merg la spirit, inclusiv cel românesc. Ai avut trei zile de moarte clinică; ai cunoscut lumea cealaltă. Te văd oamenii ca pe un sfânt, spirit venit din lumea cealaltă. Eşti atins de pana geniului, Babule, cine te vede//aude te iubeşte instantaneu şi nu te uită, nu te confundă. Ai ceva din fibra eternităţii...Şi o familie superbă, cu doi feciori gemeni alături de nemţoaica ta. Deşi eşti din Blaj stai, locuieşti de-o viaţă, la Orlat-Sibiu cu minunata-ţi familie. Ca să fie mai stabile două din casele voastre multe, şed pe câte o cramă. Fiecare ”binecuvântată” de ex- tablouri oficiale: Gheorghe-Gheorghiu – Dej şi Nicolae Ceauşescu... Crame istorice... Nu de nostalgic, ci de ironist. Eh, spune tu cum să te definesc eu? Proprietar de crame, bard, recitator, poet, instrumetist- taragotist, flautist, ţimbalist, acordeonist NU! Hedonist! Artist! Genial, aş zice... şi jur că nu mă joc cu vorbele...