Dragă Simona Halep,
Mărturisesc că nu am avut puterea să mă uit la finala ta australiană. De mare spectacol, de mare șlem. Căci, am avut un minunat alibi care m-a acoperit, sustras și motivat : «Festivalul de poezie și epigramă ”Romeo și Julieta la Mizil”». Dar, dacă aș fi vrut să mă uit la meciul tău, fie și parțial, o puteam face.
Nu am avut nici forța, nici voința să privesc. Nu am avut nici un fel de presimțire, rea sau bună. Nu conta dacă pierdeai sau câștigai, nervii mei nu puteau duce atâta tensiune. Am aflat ulterior că ai pierdut meciul, deci finala, deci turneul cu fata aia polonă-daneză pe nume, ca pronunție Wozniațki (nu ”...aki”). Nu e mai nimic că ai pierdut, deși era mai mare bucuria dacă ai fi câștigat... Oricum ești sus de tot... Lumea însă a apreciat efortul tău neomenesc, nefeminin chiar... Dovada e că, dincolo de aprecierile colegilor de breaslă, cum a fost superba vorbire a lui Federer, a fost numărul de oameni, ziariști sau chibiți, veniți la aeroport pentru tine. Și, care te-au primit ca pe o învingătoare. Învingătoare n-ai fost, erou da!... și ai rămas. Este poate - glumesc amar - cea mai frumoasă înfrângere a ta... Una memorabilă, despre care se va vorbi multă vreme. Ca despre un act eroic. Cu toate preșurile trase de organizatori; cu toate atacurile nedrepte, imbecile ale unor imbecili cu care ne-am obișnuit că, deh... sunt imbecilii noștri, rămâi un erou național în viață. Spun asta, fiindcă îndeobște eroii se fac mult mai târziu... după actul de eroism. Noi te-am făcut încă de-acum, căci cine știe când ne mai dă Domnul un sportiv ca tine, Nadia, Năstase, Patzaichin...?Simona Halep, ești un erou! Deci, un model pentru mulți tineri degringolați și derutați de modele viciate și vicioase... De lipsa credinței, a iubirii de neam, de atacurile contra familiei, de agresiunile impudice, de porcăriile și perversiunile tot mai persistente din viața omului. Aici, în cazul tău, eu zic de modelele acelea inconsistente oferite și susținute mediatic cu intensități exagerate relevate de modelling și alte exhibiții or de vedetele acelea imorale care nu au făcut decât un mic și unic efort, cum zicea cineva, acela de a se naște! Aici se relevă consistența valorii tale. Tu nu te-ai născut! Tu te-ai făcut. Modelat. Ai transpirat, ți-ai jupuit rânduri groase din pielea de pe palme, ți-ai prescurtat copilăria... Și, iată, tot se mai relevă câte un cârcotaș dezechilibrat mintal să te-njure de parcă ai fi un bun de larg consum... Dar, re-re-repet nu poți avea o carieră publică în nici un domeniu fără să încasezi mârlănii... E una din bolile secolului în care ni te-ai revelat... Ia-o ca atare.Sau, fă-ți un vaccin antimârlănos...
