Dragă Sylvie,
Altfel spus: Silvia Stanciu, iartă-mă, abia acum am descoperit clipul tău etno, intitulat “Poale-n brâu”. Și, recunosc: am fost atras de titlul lui... Clip, zic eu, polemic cânat de tine cu “acșient” moldoviniesc, satirizând mai toate moldovancele, moldo-vacile care au venit la București, s-au insinuat în showbiz sau modeling.
Majoritatea, căci sunt și destule excepții, parvenind spectaculos. Și "arestând" în unele momente mai toată media mondenă. Fie ele Moni, sor-sa or meteorica "blonda lu' Iri".
Contra cost al vreunui babalâc, bolnav de sindromul Iri, ins cu bani și boală să-și tragă musai o "gagică tânără". Simplu, agresiv, ritmic și ironic mesajul clipului: vii de acolo, din Moldova, fie ea de est ori de vest, cu craci impresionant-longilini, bust avantgardist și aer rustic cvasivirgin; te duci la un casting; îți găsești babablâcul, te muți la lux, ai de toate, cățel, purcel, silicoane; apoi, apare una și mai tânără, și mai mișto, și mai țâțoasă, și mai crăcoasă, care îți ia masculul-bancomat. Dar, mai ales, și cățelul: un puffy alb și mic...
Frumoasă ironie, mișto parodie! Cum dracu să te iubească moldovencele care seamănă cu personajul tău?! Mai ales că, bănuiesc, ai conceput și lansat clipul în plină "Monicolumbeniadă". Când se răsfăța doamna printr-un reality-show; când se lăfăia ea în mii de imagini, ca-ntr-o baie cu foi de roze și tuberoze; când era ea gravidă și o comitea cu Iri - Doamne n-am să uit asta-n veci - "ușor în poponeț..."
Ai și virtuți premonitorii, Sylvie, căci clipul tău de acum doi ani își găsește deznodământul în contemporaneitate: Papucii. Pa! și pucii... amorezei. "Parvenizellei..." - iată, inventai un cuvânt! Ce ți-a scăpat ție e doar orientarea futurist-orientalistică, sinologică a tinerei aventuriere moldave Monny...
Pe scurt, cu "Poale-n brâu" tu râcâi o epocă a pițipoancelor - căreia refuzi să i te arondezi. E vorba de alea care-și arată curu/sânu ca obrazu și sexu ca necazu; alea care își pun poalale-n cap. Nu cum, temperată, le-ai propus tu, până la brâu. Nu mă mai așteptam de la genul "etno" la un clip polemic. Noi doi aici semănăm. Se vede că gândești cu capul, nu cu alte organe. Pe care și tu le ai, dar le știi doza public în cariera de solistă. Și că știi să folosești înțelept dotarea maternă. Plus anii - șapte! - de acasă...
George Stanca, pamflet
