Dragă Victor Piţurcă,
Nu pot să te înţeleg, să baţi tu palma cu Gigi cerându-i un lucru de care ştiai sigur că nu se va ţine: să tacă! "Dacă nu vorbesc eu fac cancer la limbă...pe banii mei", a fost replica sinceră a lui.
Da, mă gândesc că ţi-ai spus că dacă faci echipă, ai rezultate, staff, tot - cu banii lui, ba şi ai tăi - nu mai are ce să comenteze. Și ai avut efectul invers! Nu ştiai că Gigi este un produs exclusiv al media, o făcătură, o oaie de muls pentru presa sportivă, tabloidă, politică sau generalistă?
Tu, un om raţional, dar oarecum îndărătnic, căpos, habotnic pe treaba şi ideile proprii!? Nu vă puteaţi, şi n-o să vă puteţi niciodată înţelege. Presa care l-a inventat pe Gigi, din stadiul de embrion - căci el e un spermatozoid mediatic - a devorat momentele despărţirii, petrecute gradat, înaintea meciului cu FC Braşov.
Ai fost "Omul negru" din copilăria noastră: "Omul negru la ora unu n-a venit..., la ora şapte...,la începerea partidei. Ai jucat tare şi ai câştigat! Cui foloseşte, e treaba ta.
Eu, ca rapidist sunt fericit: întărâtă-i drace! Pe Gigi n-ai să-l pui cu botul pe labe. Consecinţa este una: de acum, orice antrenor nu va mai accepta să vină la echipa lui decât pentru bani; să dea un tun; după orice meci consumat să răsufle uşurat că a mai trecut un meci, şi i-a mai luat nebunului un ban bun ; până când va veni momentul fatal, când va sări ţandăra finală, bruscamente, iraţional şi ilogic. De tine mă mir mai puţin că ai acceptat contractul, eşti încă în forţă şi un luptător, dar pe venerabilul, nea Imi Jenei, nu-l înţeleg.
Știu, a venit cu tine, de dragul tău, dar nu era cazul să se umilească la vârsta şi reputaţia sa. Păcat ! Ai acceptat un regretabil compromis. E ca şi când eu, un presupus angajat al lui Gigi, aş accepta, ca ziarist, să-mi pună el, semidoctul, virgula între subiect şi predicat, sau să mă oblige să scriu "ei este mulţi".Piţi, la utopia clubului de succes, tranformată în distopia falimentului, la care ai pus botul, trebuia din start să ai replica fermă, precum corbul lui E. A. Poe: Nevermore!
