Dragă Violeta Andrei,
M-a bucurat vestea că recent ați împlinit o vârstă frumoasă. Așadar, pentru un admirator mai vechi cum îs se cuvine un Laudatio. Sau, pus alături de un firesc omagiu adus unei persoane dragi mie. Nu numai pentru că a fost consoarta unui om politic de valoarea lui Ștefan Andrei, cu care aveam relații omenești, ci și pentru dumneaei însăși, ca soție și artistă. Fiindcă, aici e problema, dilema imaginii dvs.
Mai toată lumea, când vă evocă, spune despre faptul că ați fost victima primei tovarășe a țării – că, doamnă nu ar fi putut fi vreodată - căreia popular și meritat i se spunea ”Coana Leana”, cu un apelativ ce suna mai degrabă a mahala. Deși, a fi ”cocoană”, în anume vremuri, era chiar un grad de noblețe. Recent - fie și prin personaj - nu a mai fost cazul, decât politichește. Căci, altfel termenul de mare boieroaică a fost batjocorit de înșiși comuniștii...La dvs era simplu. Erați soția unui înalt demnitar, erați actriță și mai ales foarte frumoasă... Astea două de la final nu vi le-a putut ierta dictatoarea. Se știe că nu suporta actorii, zicea că actoria e meseria a ălora ”care știu să se prefacă”... Ea, văzând în dedublarea actorului o viclenie, nicidecum un talent. Apoi, mai e și chestia asta muierească... Cum ar fi putut ea, la cum arăta ea, să vă iubească? Când se înconjura numai de babe ignorante, slugarnice și viclene, cu pieile atârnând ca niște tinichele pe căruța țigănească și cu cocuri mari ca pagodele mioritice de azi. Una singură era distinsă și discretă, Elena Nae - dar, supleantă! - căreia odată am îndrăznit a-i spune la ureche o obrăznicie. Să se îmbrace mai ”zăludă”, că altfel o deranjează pe Tuovarășea... Jur!La dv. circulă legenda asta a idiosincraziei cu Coana Leana. Fără a nega, eu văd și altfel. Dumneavoastră, Violeta Andrei, v-ați sacrificat pentru familie și cariera soțului. Vai, va spune cârcotășimea patriei, cum să te lași de un ministru? Tocmai, că fiind și mamă, ați ales familia. Meseria pe furate... Despre asta nu prea s-a pomenit. Să renunțați la cariera de actriță. Meserie dorită, visată, adesea și meritată, de multe femei frumoase... Un act eroic. De sacrificiu. Eroic în chiar sensul zilelor de azi. Nu de ieri, când eroii erau mai toți la cimitire. Azi când, a fi erou adevărat e dificil. Că, așa de eroi de-o zi, e inflație...La mulți ani și sărutăm dreapta, doamnă Violeta!
