Dragi Cristi şi Mugurel,
… fii ai Ilenei Ciuculete, mă uimește ce paradoxuri v-a oferit Viața! Sunteți fiii a doi soliști de muzică populară. Tatăl e Valeriu Sfetcu. Nici unul dintre voi nu e străin de muzică…
Poate că până acum v-a reținut, complexat, succesul uriaș al mamei voastre. Dominată, în alt plan, vital, fundamental, de o uriașă iubire față de Cornel Galeș… Așa cred eu, că dincolo de toate cele ale vieții, Ileana l-a iubit enorm pe Cornel. Aproape legendar. Cine e de vină? Slăbiciunea ei. Dar cine i-a dat-o, altul decât Dumnezeu? Căci, vă zic o banalitate crasă: iubirea vine când nu te aștepți și e oarbă. Mă bucur că prin gestul vostru v-ați iertat mama de acest…”păcat” tot de Dumnezeu lăsat…Ceea ce ați făcut acum, pentru o mamă cam neglijentă cu voi, e impresionant. Cutremurător. O solistă, o creștină cu talente componistice -Rozica Petre - a compus o sfâșietoare piesă pentru voi. E o mare durere să-ți pierzi mama, tânără, dar mie mi se pare și mai dureros, ca apoi să cânți despre asta. E ca și cum ar muri de fiecare cântare... Auzind aceasta, eu unul am fost mai întâi intrigat, șocat! Căci, se spune - și așa cam este - că folclorul are autori anonimi, vine din popor. Dar, ce mai contează dacă autorul e sau nu necunoscut, de vreme ce cântecul ajunge la inima omului. Și, dacă el este interpretat de fiii subiectului…de copiii dispărutei? Va rezulta un mare succes…Trist.
Cuvântul ”succes” în ăst context pare cam indecent… și nu e… Dar, să fim serioși, copii, viața nu e făcută numai din hore, sârbe și învârtite. Ea are și moarte uneori în sine. Uneori… adică totdeauna. Apoi, cu acest „Rămas bun, măicuță dragă”, faceți un act omenesc de îndreptare. Împăcarea cu măicuța voastră. Acordarea Iertării. Căci, grele au fost cândva acuzele voastre - reale și dureroase – aduse mamei. Dar nici recuperarea greșelilor ei de tinerețe, fie mai târzie, nu a lipsit. N-a murit de tot datoare vouă. E greu să ierți, imposibil să ștergi răul prin care ați trecut voi. Dar, nu imposibil. Ileana e mama voastră! Totuși… Și, iată, voi ați găsit calea ideală de a o evoca, reabilita ca mamă și a-i preamări memoria. Căci, creștinește și dumnezeiește e să ierți pe lumea asta. Pentru gestul vostru deie-vă Domnul: Pace și Bucurie!
