Dramele actorului Sebastian Papaiani. Frații gemeni au murit la cutremur
După 45 de ani de carieră, maestrul Sebastian Papaiani (79 de ani) trăieşte clipa. Actorul a povestit de curând drama prin care a trecut la doar patru ani, când și-a pierdut frații gemeni în cutremur, dar şi prin ce încercări a trecut de-a lungul anilor.
Cunoscut din rolul lui Păcală sau plutonierul Căpşună, sau din seriale şi telenovele, actorul Sebastian Papaiani a fost invitat la emisiunea “Dincolo de aparenţe”, emisiune prezentată de Florentina Fântânaru la Antena Stars, sâmbătă, 16 ianuarie, de la ora 13:00 si a povestit despre pierderea suferită pe când avea doar patru ani: cei doi frați gemeni care au pierit în timpul cutremurului din 1940.
„A căzut tavanul pe ei. Mama a băgat copăița cu Radu și cu Luminița sub pat, iar noi am ieșit. Noi nu am știut că a căzut tavanul peste ei… au murit asfixiați acolo. Casa noastră era făcută dintr-un material care nu te omoară, din chirpici. Cădea peretele, rămânea restul. Dar aici a căzut tocmai pe pat, care s-a rupt și el, la rândul lui”, își amintește cu tristețe Sebastian Papaiani.
Papaiani crede că filmele au fost muncă patriotică
Actorul îşi aminteşte cu plăcere de filmele făcute, însă nu îi este dor de ele. Motivul? “Din punct de vedere financiar, filmele acelea pe care le-am făcut în trecut rămân un dar făcut poporului român. O munca patriotică. Pentru că financiar am rămas sărac. Trecutul nu mi-a adus nimic să cresc cu toată tagma aceasta actoricească. Pentru asta sunt necăjit însă nu vreau sa-mi mai aduc aminte”, a povestit maestrul pentru Click!
În 2006 Papaiani l-a interpretat din nou pe Păcală, ajuns la anii bătrâneții. “I-am propus lui Geo Saizescu să facem un film cu Păcală după 20 de ani. Dar când am văzut că nu mai eram în viaţă decât şase actori de atunci, am renunţat. Doar că Saizescu a rămas cu ideea şi până la urmă l-am făcut pe «Păcală se întoarce».”
De atunci, Papaiani a mai jucat în trei telenovele şi într-un serial de comedie. “În rolurile din telenovele am fost un pic marginalizat, pentru că pe noi bătrânii nu ne mai credea nimeni când vărsam lacrimi de iubire. Am jucat şi în serialul comic «Nimeni nu-i perfect», rolul ambasadorului Predescu, la Prima TV. Mă amuzam foarte tare la filmări”, ne-a povestit Papaiani.
“Cu cine stau eu de vorbă, mă? Tu eşti nimeni!”
În urmă cu ani de zile, pe vremea când se făceau multe filme româneşti, maestrul ar fi trebuit să joace într-un film de capă şi spadă regizat de Gheorghe Vitanidis, în care rol principal era interpretat de actorul francez Jean Pierre Cassel. Din păcate, Papaiani a primit un alt angajament într-un film de-al lui Geo Saizescu şi n-a mai apucat să-l anunţe pe Vitanidis.
“Pe vremea aceea eram actor la Sibiu şi n-am mai avut timp să anunţ că nu fac filmul. Jean Pierre Cassel ştia că mâna lui dreaptă voi fie eu şi a aflat că sunt actor la Sibiu. Cum venise să cunoască ţara s-a oprit şi la Sibiu. Acolo eu aveam un prieten care făcea naveta, profesor de limbă franceză. Acesta era în faţa unui grătar de mititei la trotuar şi Jean Pierre Cassel s-a oprit în faţa lui pentru că nu ştia ce se găteşte acolo. Prietenul meu, profesorul de limba franceză, i-a spus ce sunt aceia şi cum se mănâncă.
Între timp l-a adus la mine acasă, eu care ar fi trebuit să-i fiu partener în film. Locuiam într-o clădire dintr-o piaţă publică din spatele teatrului, cu Ion Besoiu, cu o familie de nemţi saşi, de la teatrul german şi cu o altă familie. Acea clădire era un fost depozit de varză, împărţit în aşa fel încât să putem locui acolo patru familii. Cassel a venit la mine nedumerit şi mi-a spus că am făcut o farsă pentru că l-am invitat acolo. Eu ca să-i demonstrez contrariul, i-am arătat poza de pe noptieră, cu familia mea.
M-a mai întrebat dacă am barcă la mare şi ce maşină am şi i-am răspuns că nu am nici una nici alta. Atunci el a zis “Cu cine stau eu de vorbă, mă? Tu eşti nimeni!”. Iar după ce a văzut şi gratiile de la geamuri a plecat. Atunci mi-am dat seama cine sunt! Nici măcar n-a mai vrut să doarmă acolo. Aşa a considerat el de cuviinţă. O poveste tristă care însă m-a marcat”, îşi aduce aminte maestrul Sebastian Papaiani
