EXCLUSIV Dan Negru, şomer de lux: «Pot trăi din chirii, nu accept orice emisiune»
Dan Negru (48 de ani) este un bănăţean chibzuit. Sutele de mii de euro, agonisite din televiziune, le-a investit într-un adevărat imperiu imobiliar aşa că, acum, în timpul pandemiei de coronavirus, când emisiunile lui sunt suspendate, poate trăi liniştit din închirierea blocurilor deţinute în Bucureşti. Dan ne-a povestit, într-un interviu de suflet, despre soarta mass-media, despre frumoasa lui familie, dar şi despre pasiunile secrete.
Click!: Cum te-a afectat pandemia de coronavirus?
Dan Negru: Probabil voi fi una dintre victimele crizei care va urma, pentru că programele mele au fost mereu produse de lux care costă, au decoruri uriaşe. Dar dacă tot m-am ales de mulţi ani cu porecla “Regele audienţelor” e bine de ştiut că o casă regală nu e deloc ieftină, nici măcar în televiziune. Show-ul de Revelion, cu buget de 100.000 de euro, va mai fi realizat? Revelionul meu a fost lider în ultimii 20 de ani, an după an. Nu sunt deloc programe tv ieftine, dar sper să ne permitem Revelionul cu Dan Negru, ca să demonstrăm că acestă criză financiară nu a îngenuncheat o tradiţie de 20 de ani.
Ai mai multe blocuri de birouri închiriate în Bucureşti. E un venit lunar bun? Am aceste blocuri, am încercat să nu depind financiar de televiziune ştiind că, dacă mă va prinde o criză, cum e cea care va urma, şi singura mea sursă de venit ar fi televiziunea, atunci aş fi nevoit să fac compromisuri şi să apar în producţii tv în care nu cred. Am liniştea asta şi dacă televiziunile nu vor mai putea să ţină pasul cu standardele şi cu show-urile mele, prefer să aştept revigorarea, decât să accept orice ofertă.
Ce se va întâmpla cu emisiunile tale de la Antena 1 şi din Republica Moldova? Am filmat câteva episoade din “Next Star“ şi sper că vom reveni la acest show din toamnă sau din iarnă. Chiar dacă e un show de lux e singurul kids-show românesc din televiziunea din România şi vom face tot posibilul să păstrăm standardul ridicat, indiferent de costurile crizei. În Chişinău am terminat de filmat tot sezonul pentru “Roata Norocului” şi sper ca Republica Moldova să treacă mai uşor peste necazurile astea. Am stabilit deja pentru luna iunie zilele de filmare.
Faci lecţii cu copiii tăi? Da, deşi Codruţa, soţia mea, e învăţătorul principal. Eu sunt doar suplinitorul pentru Bogdan (8 ani) şi pentru Daria (10 ani). Totuşi, mi se pare o mare tâmpenie ideea de lecţii pe laptopuri. Niciodată un ecran nu va putea să înlocuiască sufletul unui profesor, căldura lui. Nu cred că s-ar alege ceva de copiii crescuţi de ecrane, de asta sper că perioada lecţiilor pe ecrane să fie cât mai scurtă. Ai o bibliotecă imensă, însă zici că o carte e doar un prieten rece… Biblioteca nu-mi e mică, recunosc. Important însă e să şi citeşţi, nu doar să ai. În ultimii ani, profesorul care mi-a coordonat lucrarea de doctorat în jurnalism, dl profesor Robert Reisz, mi-a impus o lectură obligatorie destul de zdravănă, aşa că am fost nevoit să mai adaug două rafturi. Cărţile sunt prieteni buni, dar reci, ne e dor de oameni, de o vorbă, de întâlniri la o cafea.
Cum te protejezi de coronavirus? Soţia ta e medic, ce măsuri a impus în casă? Păstrez regulile normale şi civilizate de igienă, dar nu sunt un ipohondru, nu exagerez. Codruţa e medic şi e ceva mai exigentă, mai ales cu copiii. Una dintre regulile din casă e să stăm departe de ecranele înroşite de panică. Şi în perioada asta nici nu prea am timp să văd ecranele astea pentru că plantez răsaduri de roşii şi câţiva pomi fructiferi în curte. Aşa că prefer roşul cireşelor şi al tomatelor în locul ecranelor roşii de breaking-news-uri. Ai un câine imens, Google, ce boacăne a mai făcut? E un ciobănesc mioritic uriaş, care e bătrân deja, are 15 ani şi devine de la zi la zi tot mai morocănos şi implicit mai agresiv, aşa că încerc să fiu şi eu mai blând cu el. L-am luat acum 15 ani de la o stână din munţi, de pe undeva între Deva şi Sibiu. În anii ăştia a văzut multe şi e cel mai bun prieten al meu. Porţi mască, la cumpărături? Poate fi un avantaj, nu te mai recunoaşte lumea… A, nu, îmi place să mă întrebe lumea de vorbă. Cred însă că măştile vor deveni o obişnuinţă, dacă nu cumva vor deveni obligatorii. Frica de boli nu va dispărea în prima zi în care nu vom mai fi izolaţi. Dimpotrivă, de-abia de atunci va începe totul. Pe lângă virsul ăsta, există multe alte boli transmisibile pe care oamenii le vor descoperi încet-încet, cu ajutorul mediatizării. Şi, uite aşa, intrăm într-o nouă lume.
