EXCLUSIV Ioana Petric, primul interviu după ce a aflat că va fi jumătatea feminină de la Cronica Cârcotaşilor
A jonglat cu poantele, cele din balet, de mică şi a ajuns să danseze printre cele spuse cu umor spuse la Cronică la doar 17 ani.
Trebuie să aveţi grijă cum vă exprimaţi în prezenţa ei, pentru că ştie să măsoare cuvintele cu talentul şi precizia unui avocat. Da, este absolventă de Drept, dar şi Cârcotaş. Cum s-au împăcat dansul, avocatura şi cârcoteala, aflaţi de la Ioana Petric, jumătatea feminină de la pupitrul Cronicii Cârcotaşilor.
Eşti printre cârcotaşi de mai multă vreme, iar acum ai reuşit transferul anului, tot la Cronică, dar la pupitru. Ce te recomandă?
Spre deosebire de alti bebelusi, nu mi-a fost greu sa fac primii pasi, mi-au iesit mereu din prima, ca dansul il am in sange. La fel si carcoteala, deci a fost oarecum firesc sa-mi dau drumul si la vorba. Mi-a luat ceva timp, dar sunt de la Cluj si noi ardelenii avem ritmul nostru. Mai o replica prin scenete, mai un curs de dictie, mai niste lectii de actorie, mai o Cronicuta a Netului si uite asa am ajuns de la bebelusie la carcoteala.
Dansul te-a făcut mare, dar cât de mica erai când ai făcut primii paşi?
Primii pasi cred ca i-am facut pe vremea cand inca eram in burta mamei. Dadeam mult din picioare, dar ei se asteptau sa iasa un baietoi fotbalist, nicidecum o balerina gratioasa. Cu toate astea, primul spectacol, in coregrafie proprie, l-am sustinut pe la 3 ani, pe terasa, la mare. Eu zic ca ma pricepeam, ca primeam suc si napolitane, dar ai mei au simtit ca e loc si de mai bine, iar ca sa nu-i mai fac de ras la fiecare petrecere, au hotarat sa ma trimita la studii.
Bebeluşă la început, actriţă în momentele emisiunii dar şi prezentatoare. Ai studiat mult pentru toate astea?
Da, am avut nevoie de un liceu de informatica si o facultate de drept ca sa ajung la concluzia ca menirea mea este sa fac televiziune. Nu am studii de specialitate in domeniu, dar practica este mama invataturii. Unde mai pui ca am avut noroc de unii dintre cei mai buni profesori. Oricum, nici facultatea urmata nu a fost in zadar. Cine spunea ca dictia nu se poate slefui citind mii de pagini de studii juridice si legislatie? Si da, e adevarat, am dat bir cu fugitii dupa doar o luna de practica intr-un cabinet de avocatura, dar macar acum am avantajul de a putea carcoti avizat.
Asta înseamnă că ai un contract beton. I-ai ajutat şi pe ceilalţi colegi în probleme avocăţeşti?
Se zice ca frizerul nu e niciodata tuns, croitorul nu are niciodata costum, iar avocatul semneaza de multe ori ca primarul. Poate pentru ca avem siguranta asta de a ne cunoaste drepturile si de a sti ca orice clauza interpretabila, poate fi interpretata in favoarea noastra si asta nu doar in drept, ci in viata, in general. Dar cum as mai avea un examen de dat pentru ca sa fiu avocat cu acte in regula, m-am obisnuit sa fiu atenta si prevazatoare. Se mai intampla ca prietenii sa imi ceara din cand in cand ajutorul si pentru ca nu ma lasa sufletul sa le percep onorariu, ii sfatuiesc sincer si cu drag sa faca ce fac si eu atunci cand e vreo problema,adica sa apeleze la un avocat bun.
Cum ai aflat că o să prezinţi Cronica? Ţi-au pregătit colegii vreun moment special?
Pentru ca in echipa noastra se obisnuieste ca vestile bune sa se anunte cu mare fast, m-au anuntat ca am prins potul cel mare printr-un mesaj pe whatsapp. Confirmarea a venit a doua zi, la un pahar de socata home made. Oricum, multa vreme, treaba asta a fost secret de stat, nici macar echipa nu a stiut, pentru ca ne-am dorit ca intrebarea ghici cine vine la Cronica sa fie pe buzele tuturor pana in ultima clipa. Momentul in care a aflat toata lumea a fost totusi unul emotionant si s-a lasat cu lacrimi, desi nu-mi sta in fire, pentru ca m-a bucurat nespus entuziasmul cu care colegii mei au primit vestea.
Ai avut timp de vacanţă după ce ai primit vestea cea mare?
Vara asta am dedicat-o Cronicutei Netului. Dar chiar daca nu am reusit sa ajung in America de Sud asa cum visam, m-am transformat in zombie, am facut o calatorie in viitor si am sarbatorit Craciunul. Nu, nu am luat-o razna din cauza agitatiei si repetitiilor intense pentru noul sezon de Cronica, chiar vorbesc serios. Mi-am petrecut vacanta in ritm de dans, pe platourile de filmare a doua productii americane, DxM si Poveste de Craciun 2, care vor rula si in cinematografele din Romania incepand din 2015. Printre atatea filmari mi-am facut totusi timp si de un drum de 14 ore cu trenul pana la Cluj, de o inundatie in Mamaia si de un teambuilding la Fundatica.
Cum te înţelegi cu partenerul, Alex Bogdan, e bun şi la dans?
Alex? Alex e un fenomen, e bun la toate, va veti convinge de asta in noul sezon! Prezentator, scriitor, cameraman, meteorolog, chiar si dansator! Sunt tare norocoasa sa am asa un partener, care tine ritmul, stie sa conduca si nici nu ma calca pe picioare. Astept cu nerabdare sa valsam, sau de ce nu, chiar sa incingem o hora, printre balbele de la tv. Exista foarte multa chimie intre noi. El actor, eu jurista dansatoare, el exploziv, eu mai temperata, dar ambii pusi pe sotii si pe carcoteala, cred ca am gasit formula perfecta. Sunt convinsa ca perechea noastra va prinde podiumul prezentatorilor tv din Romania si va va tine cu ochii atintiti pe micile ecrane saptamana de saptamana.
Când nu eşti la pupitrul Cronicii, cine este partenerul tău?
Impart casa, masa si patul cu Marcel, un barbat cu personalitate, dragastos si dependent de mine. Singura faza e ca e blanos, are patru labute si miauna atunci cand vrea atentie. Deocamdata motanul are exclusivitate, dar usile sunt deschise si pentru un barbat adevarat. Cum ar trebui sa fie? Omul potrivit, la momentul potrivit.
Cu aşa mare responsabilitate pe cap, mai ai timp şi pentru altceva?
Prezentatoare, sportiva, dansatoare, pictorita, melomana, gospodina, scriitoare, mama de pisic, prietena, ati putea sa-mi spuneti wonder woman. Sunt la varsta aceea la care se doarme putin si se fac multe, prin urmare imi gasesc timp pentru tot ce imi face si ce nu imi face neaparat placere. Dansez, fac sport, ma plimb, citesc, scriu, pictez, ma uit la filme, ies cu prietenii, gatesc, spal, fac curat… ca tot omu. Cel mai mult imi plac zilele in care reusesc sa fac putin din toate.Important este insa sa nu intru in rutina. Si pentru ca a fost o perioada destul de linistita, mi-am dat seama ca am nevoie de putina adrenalina, asa ca mi-am promis ca anul ce vine imi iau inima in dinti si pun de-un salt cu parasuta si un bungee jumping.
Eşti ”de la Cluuuj”. Ai venit de acolo şi cu bucătăria? Ce mâncăruri ardeleneşti găteşti?
Aoleo, nu am venit cu bucataria, nu ar fi avut loc de pantofi si toale. Am cumparat-o de aici si am montat-o singura. Poate de aia nu e chiar functionala. Bine, mint, e in stare perfecta de functionare, dar trebuie sa am o scuza pentru situatiile neplacute in care varza a la cluj e pur si simplu varza…
La cât timp ajungi la Cluj? Când nu mergi acolo, unde “evadezi”?
Ajung la Cluj din Paste in Craciun. Adica plec de Paste si ajung de Craciun, ca asa se intampla cand calatoresti cu trenul in Romania. Drumul cu masina iese din discutie de cand buburuza mea ajunge maxim pana in primul service, iar un bilet de avion dus intors Cluj-Bucuresti costa cat un citybreak intr-o capitala europeana cu transport, cazare si masa. Deci prefer sa calatoresc. Ultima vacanta am petrecut-o in Egipt, unde mare mi-a fost mirarea sa vad ca in vreme de razboi, egiptenilor le arde de insuratoare. Camilele primite la schimb nu se incadrau la bagajul de cala, asa ca am fost nevoita sa refuz toate cererile.
Vei schimba pupitrul Cronicii cu cel al ştirilor? Sau cu o canapea în emisiunile tabloid?
Pupitrul stirilor ar fi neincapator pentru bebeluse, iar canapele emisiunilor tabloid imi par destul de incomode. Tot la noi e cel mai bine. Oi fi eu femeie, dar am venit la pupitrul Cronicii pusa pe carcoteala, nu pe redecorari. Cronica e in momentul de fata cam singura constanta din viata mea si presimt ca asa o sa ramana mult timp de acum in colo.
Ai trei cuvinte prin care să-ţi “strigi marfa”, îmbie oamenii să se uite la noul sezon al Cronicii!
Tineti minte 3 cuvinte, e mai buna ca-nainte!
