Felicia Filip, secretele unei căsnicii care a trecut testul timpului
Celebra soprană Felicia Filip, care pe 20 martie a împlinit 60 de ani, şi soţul ei, regizorul Cristian Mihăilescu, reprezintă pentru mulţi tineri un adevărat model de familie! Cei doi se iubesc de 30 de ani, s-au căsătorit în urmă cu 28, şi consideră, cu mâna pe inimă, că sunt suflete-pereche.
Felicia Filip şi Cristian Mihăilescu au fost în centrul atenţiei, zilele trecute, la evenimentul “Femei de 10”, organizat de vedeta tv Marina Almăşan. Îmbrăcată elegant, la patru ace, şi cu un zâmbet larg pe chip, Felicia ne-a vorbit, la superlativ, despre povestea lor de dragoste: “Îmi place să spun că eu şi soţul meu suntem două jumătăţi care s-au întâlnit şi se completează perfect în viaţă. Din miliardele de posibilităţi Dumnezeu a ales ca noi doi să fim pe veci împreună. Important în viaţă este că am ştiut când să dăm o altă şansă şi am ştiut să ne bucurăm când partenerul a avut succes. Am ştiut cum să ne înjumătăţim încercările care au apărut cu timpul în viaţă să putem trece mai uşor prin ele. De când ne-am întâlnit ne spunem în fiecare dimineaţă «Bună dimineaţa, soare!» şi ziua noastră ajunge să fie mult mai frumoasă”.
Cei doi s-au cunoscut pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, în 1987, la montarea spectacolului „Poveştirile lui Hoffmann”, deşi Cristian o remarcase mai înainte, la Conservator, la audiţiile studenţilor profesoarei Georgeta Stoleriu. Felicia Filip ne-a vorbit şi despre debutul său muzical: “Am picat prima dată la Conservator pentru că profesoara cu care eu am lucrat a făcut un ţânţar cu un program de elefant. Fiind o soprană lirică lejeră, am mers cu un program de soprană dramatică. Am picat cu o notă onorabilă, cu 4, pentru că în această etapă s-a picat cu note sub 1. Asta presupune că exista material, dar că eram prost orientată. Din momentul acela, m-am întors la Şcoala de Muzică din oraşul meu natal şi am predat doi ani vioara. La vârsta de 21 de ani am dat din nou la Conservator şi am intrat a doua. Aici m-am întâlnit cu profesoara mea de canto, Georgeta Stoleriu, cu care şi acum sunt în aceeaşi relaţie de profesor-elev. Am călătorit cu dumneaei în suflet în toată lumea. Mi-a fost mereu alături cu atâta dragoste, cu atâta căldură, fără să aştepte o recompensă, fără nici un fel de pretenţie”, declara Felicia Filip în 2013, pentru adevarul.ro. Felicia a muncit de mică pentru visul său: ”Copilăria şi adolescenţa mi le-am petrecut studiind vioara până la finele liceului de muzică. Ascultam însă cu interes cântăreţi de toate genurile fiind convinsă că vocea umană este cel mai frumos instrument. Aşa încât atunci când
mi-am descoperit talentul vocal eram o iubitoare a operei, a operetei, a muzicii de cameră. Trecerea de la vioară la canto a fost atât de bruscă încât m-am trezit într-o altă lume pe care parcă o aşteptam dintotdeauna. Este o dovadă că lumea basmelor nu a pierit”.
A fost desemnată: «Noua regină a Traviattei!»
După debutul pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, şi-a început cariera internaţională în anul 1991, la Basel, Elveţia. A cucerit publicul pe cele mai importante scene din lume: Covent Garden, Wiener Staatsoper, Liceo di Barcelona, Hamburg, în Toulouse sau la Moscova. Este singura soprană din lume care a câştigat toate premiile Mozart. A colaborat în spectacole şi concerte cu solişti de talie mondială ca Monserrat Caballé, Roberto Alagna, Francesco Araiza, Juan Pons şi Franco Farina. A fost decorată de preşedintele României cu titlul de „Cavaler al Meritului Cultural. ”Eu sunt un om iubit de Dumnezeu. Mi-a demonstrat în cel mai dur mod că sunt iubită. Eu veneam de la Frankfurt, unde aveam un spectacol. Făceam naveta între Frankfurt şi Toulouse, unde erau repetiţiile pentru o altă producţie. Eram la Toulouse şi mă pregăteam pentru spectacolul de la Théâtre du Capitole, pe care trebuia să-l susţin a doua zi, pentru că în ziua respectivă era colega mea. La un moment dat a sunat telefonul: «Doamna Filip, într-o jumătate de oră trebuie să fiţi pe scenă!». Colega mea se îmbolnăvise. A doua zi, o recenzie a spectacolului din presa franceză purta titlul: “Noua regină a «Traviattei» e româncă“.
