Florian Rus, care are cea mai difuzată piesă din România, e fiul unui artist celebru. De ce a păstrat secretul
Din momentul lansării (1 iulie), piesa “Străzile din Bucureşti” este difuzată non stop pe toate posturile de radio, dar și la televiunile muzicale, iar acum are peste 23 de milioane de vizualizări pe YouTube. Puţini ştiu că Florian Rus (30 de ani), cel care o cântă, este fiul lui Mircea Rusu (63 de ani), cel care a devenit cunoscut cu piesa “Omul bun și pomul copt”. Ne-am întâlnit cu Florian la Craiova, la “The Artist Awards”, şi am stat la poveşi cu tânărul muzician!
Click!: Puțini știu că faci parte din gașca lui Marius Moga, de la DeMoga Music, care ţi-a fost și antrenor la “Vocea României”. Acum te-ai făcut remarcat cu adevărat cu piesa "Străzile din București.
Florian Rus: Da, fac parte din echipa lui Moga de vreo cinci ani. Cu piesa cred că s-a întâmplat natural, în sensul că eu cu Andi Grasu am scris-o într-un subsol de studio, el cânta la acordeon. Am zis: «ce tare e piesa, sună a romanță fresh, cumva cu spiritul anilor ’30». Așa s-a legat, nu e neapărat un boom, dar ne-am ținut de treabă noi, cei care am făcut piesa. Mulțumesc celui de Sus pentru că a avut succes. Nu mă așteptam, sincer. Mă așteptăm să fie bine primită, dar nu așa, căci este nr. 1 de peste 6 săptămâni. Acum este cea mai difuzată piesă din România. Nu va pot explica ce înseamnă pentru mine când mă uit în topuri. Simt un soi de mândrie și de responsabilitate în același timp. Pentru că vreau să audă oamenii ce am eu în suflet. Pentru că poate nu tot se reflectă în topuri, dar cu siguranță tot ce am eu în suflet va atinge un alt suflet și asta pentru mine este cel mai important.
Tu ai mai colaborat și la alte piese în acești cinci ani...
Am scris și alte piese, am lucrat cu Mira, Loredana Groza, Andra, Shift și mulți alții. Ca artist nu am fost pregătit multă vreme să ies în faţă. Însă la piesa asta am simțit că e ceva ce aș cânta, că aş avea ce spune.
Povestea numelor Rusu și Rus
Tu ești din Târgu Mureș și ești fiul cunoscutului solist Mircea Rusu.
Da, care, pentru cine nu știe, a făcut multe piese de succes, inclusiv "Omul bun și pomul copt", în ‘96.
Am o curiozitate. De ce el are numele de familie Rusu și tu Rus?
A fost simplu, e vorba de o chestie legală. Și pe el îl cheamă Rus în buletin, dar el și-a luat numele de scenă Rusu. Ar fi trebuit să ne cheme pe toți așa, doar pentru că la el sau la bunicul lui, nu mai știu exact, s-a făcut o greșeală la Evidența Populației, s-a tăiat un U, efectiv. Eu cumva am profitat de greșeala aceasta, pentru că am preferat să nu se știe că sunt fiul lui. Nu mă dezic. Doar că, într-un fel, după mulți ani în care am auzit că «ești băiatul lui» am simțit nevoia să fiu nimeni și să văd cum mă descurc fiind nimeni.
Acum ești tipul care cânta „Străzile din Bucureşti” cu Mira.
Ceea ce mă bucură foarte mult....
La voi în familie mai cânta cineva în afară de voi doi?
Mama mea are ureche muzicală, dar nu cântă. Am zis într-un interviu că am mers la sigur cu astfel de părinți. Tata și-a văzut de carieră, mama are talent, dar nu a profesat niciodată. Mai am un frate care nu are talent, Adrian, frate de mamă. Este un băiat foarte creativ, e meloman, iubește muzica, dar nu cântă. Tata e vedeta familiei până mor. Eu doar încerc să construiesc niște lucruri frumoase.
Părinții tăi ce mai fac acum?
Tata cântă în continuare, are concerte. Mama e casnică. Ea este casnică de când m-am născut eu, ea cumva s-a sacrificat pentru mine și îi mulțumesc din inima pentru că a avut atâta grijă de mine. Și mi-a oferit atâta iubire, că n-aș putea să-i dau vreodată înapoi cât am simțit eu.
Cum te refaci după o zi obositoare?
Nu mă simt obosit, pentru că mi-am dorit întotdeauna să am o piesă care să ajungă la inimile românilor. Tot ce vine după mine e o bucurie, sună telefonul mai des, am multă treabă, mă cheamă lumea la balurile bobocilor sau la zilele orașelor. Pentru mine e o bucurie, pentru că întotdeauna mi-am dorit să am o conexiune și mai directă cu oamenii.
Ce urmează pentru tine?
Am făcut o varianta acustică a piesei. Voi lansa foarte multă muzică, am lansat o piesă cu Sore, “Cum să mă las”, la care s-a făcut videoclip. Am lucrat la ea cu Sore și cu Șerban Cazan. Pe lângă asta urmează şi un EP.
Nu ești obosit după atâtea concerte, înregistrări și filmări?
Înainte eram obișnuit să merg la studio și să compun. Punct. Acum trebuie să împart cumva lucrurile, Nu există altă cale de refacere decât gândul că asta mi-am dorit de când am venit în București. Mi-am dorit să cânt, să fiu mai mult decât un simplu compozitor, deși și să fiu compozitor îmi place la nebunie. Și energia asta pe care o iau direct de la public mă încarcă foarte mult. Poate obosesc în seara respectivă, dar a două zi mă trezesc mult mai încărcat decât am fost cu o zi înainte, pentru că am văzut mulți oameni frumoși în fața mea, care au cântat cu mine, și care mi-au dat energie.
