Florin Budnaru l-a numit pe fiul său după personajul care i-a marcat destinul. Acum joacă împreună în același musical de succes: „Ce-și poate dori mai mult un părinte?”
Florin Budnaru este unul dintre cei mai îndrăgiți tenori din România și, dincolo de cariera sa impresionantă, este un tată extrem de mândru. Puțini știu că artistul și-a numit fiul după personajul care i-a schimbat viața, iar astăzi, destinul i-a adus împreună pe scenă, în același spectacol de succes. La doar 11 ani, micuțul Maxim se remarcă prin talent, disciplină și o pasiune profundă pentru scenă, semn că a moștenit multe dintre calitățile tatălui său. Am stat de vorbă cu Florin Budnaru despre rolul care i-a marcat destinul, dar și despre legătura specială pe care o are cu fiul său.
Florin Budnaru l-a numit pe fiul său după personajul care i-a marcat destinul. Acum joacă împreună în același musical de succes
Florin Budnaru este un reper al scenei românești de musical și operetă. Din 2002, este solist al Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”, unde a debutat în opereta Vânzătorul de păsări de Carl Zeller. Însă povestea lui artistică începe mult mai devreme, din copilărie. La doar 4 ani visa să devină fotbalist, dar profesorul de muzică insista să vină la repetiții. A studiat 4 ani vioara, 8 ani violoncelul și a avut chiar și o trupă punk! Practic, muzica a fost mereu parte din viața lui.
Momentul care l-a transformat complet ca artist a fost acela în care a primit rolul lui Maxim de Winter în super musicalul Rebecca. La început, a fost ușor speriat de cât de mult semăna povestea personajului cu viața lui, însă, în timp, s-a dovedit că era făcut pentru acest rol. Iar noi, publicul, vedem asta în fiecare reprezentație, de aproape 12 ani încoace.
Ce este cu adevărat special în prezent este faptul că are ocazia să joace în spectacol alături de fiul său, un lucru care nu poate decât să-i umple inima de bucurie. Mai multe detalii aflăm chiar de la Florin.
Vreau să ne povestiți mai multe despre spectacol! Cum a fost să „intrați în pielea personajului”, deși sună clișeic? Ați găsit similarități?
Prima dată am văzut spectacolul Rebecca la Budapesta, ca spectator. A fost absolut fabulos! Muzica, subiectul, conceptul regizoral, artiștii… absolut genial. Îmi amintesc că mi s-a părut cel mai bun spectacol pe care îl văzusem până atunci. Într-un mod ciudat, erau și multe similitudini cu viața mea… dar asta e altă poveste. Mi-am zis că nu voi putea niciodată să-l joc pe Maxim. Peste câțiva ani, a fost casting la noi la teatru. Inițial, nu am participat. Însă s-a mai organizat încă o dată castingul, și de data aceasta a venit compozitorul Sylvester Levay. Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri… când am terminat aria de cântat, s-a ridicat în picioare și a început să aplaude. Acela a fost momentul care mi-a schimbat viața. Iar regizorul Attila Bereș a știut să desfacă lacătul sufletului meu. Ei mi-au schimbat viața și le sunt veșnic recunoscător.
Lucrul la spectacol a fost extrem de intens. Absolut toți colegii mei au fost extraordinari. A fost castul perfect. Nu vreau să dau nume, dar faptul că ei sunt atât de buni m-a motivat să mă autodepășesc. Am purtat costumul și acasă, pentru a intra și mai bine în pielea personajului. A fost o nebunie de-a mea. Și a ieșit o capodoperă… În 2011, a luat multe premii: Spectacolul anului, Solistul anului (eu), Debutul anului și Regizorul anului – la categoria „musical”.
Consider că acest spectacol devine tot mai bun. Castul a suferit niște modificări, dar spectacolul continuă să crească. Fiecare reprezentație e o premieră. Personajul meu este, totuși, un criminal. Pe parcursul spectacolului, trece prin toată paleta de nuanțe interpretative, iar aria din actul 2, „Zâmbetul infam”, este piatra de încercare. Față de primele spectacole, Maxim este și mai încercat de viață, mai întunecat, mai intens. Ai senzația că povestea sa e povestea mea… sau invers… cine știe...
Oare Maxim de Winter își va găsi vreodată liniștea?! Povestea merge mai departe…
Povestiți-ne mai mult despre proiectele viitoare. Ce pregătiți pentru fani?
Pe viitor, visez la „Mizerabilii”, „Dr. Jekyll” and „Mr. Hyde” și „Jesus Christ Superstar”… Sper să nu rămână doar un vis. Remarc cu bucurie că apar din ce în ce mai multe proiecte de musical, ceea ce e extraordinar.
Cum vor petrece Florin Budnaru și fiul său de Paște
Care este rolul care v-a marcat cel mai tare?
De departe, cele mai solicitante roluri sunt Maxim de Winter din „Rebecca” și Jack Spintecătorul din „Jack”, între dragoste și nebunie. Amândouă mă epuizează fizic și psihic. Se pare că sap prea adânc în mine :). Jack Spintecătorul este cel mai greu rol vocal, pentru că are un range halucinant… Mereu sunt ca un acrobat pe sfoară. Iar faptul că eu interpretez o dublă personalitate și cânt cu două voci diferite face totul muuuult mai epuizant.
După cum bine știm, suntem în perioada premergătoare Paștelui. Veți lucra și atunci sau veți fi acasă cu familia?
De sărbători, rămân acasă să mă odihnesc… Abia am terminat premiera Romeo și Julieta, și imediat vor urma alte spectacole. Odihna și liniștea nu au preț. Voi petrece timpul cu Maxim, acasă. I-am pus numele după rolul care mi-a creionat destinul… tare, nu? Vom merge la prieteni, la plimbări prin parc și, probabil, vom face puțină mișcare – baschet și tenis.
La doar 11 ani Maxim vă calcă pe urme! Am putea spune că este o mică stea în devenire,
Maxim este foarte talentat. Dansează foarte bine și cântă. A jucat la Opera Comică în musicalul „Annie Jr”., iar acum va juca în School of Rock. A obținut o bursă la Opera Comică, în cadrul proiectului School of Musical. Mai nou, este pasionat de actorie. Sunt foarte mândru de el. La finalul spectacolului „Rebecca”, apare cu mine pe scenă. Ce-și poate dori mai mult un părinte?... Scopul era să dau mai departe… și eu zic că am reușit.
Florin Budnaru va juca și în spectacolul „Romeo și Julieta”, pe data de 26 și 27 aprilie, la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Următoarele reprezentații pentru musicalul „Rebecca” au loc pe 21 și 22 iunie.
