In memoriam: Johnny Hallyday

Johnny Hallyday

Marele rocker francez Johnny Hallyday s-a stins. 74 de ani. Cel mai bine ”vândut” artist rock din lume. Fenomen. Al unui popor fenomenal. Centru al culturii mondiale. Căci… Căci la funeraliile sale Naționale s-au relevat ambele lucruri, apropo și de el, și de francezi…

Căci ceremonii funerare am mai văzut noi. Înmormântări. Nunți regești. Împărătești… Dar așa ceva, nu! Căci Johnny, intersecularul mit francez, a avut parte de funeralii rock. Lumea s-a îmbogățit cu un nou ritual: rockul funebru. În care, pe lângă discursurile și prezența unor personalități din arte și politică - trei președinți ai Republicii, ultimii de până azi; mari regizori Claude Lelouche; mari actori Jean Reno - rockul și ai lui nu au lipsit, ba au fost din abundență. O cortină muzicală asigurată de celebrul Gautier Capuçon la violoncel. Celebrități cu tona. Familia lui mare. Cu ultima soție. Laetitia. Un cortegiu incredibil de rockeri pe motociclete, acei ”blouson noir” - geci negre de piele - simbolul anilor ’60, a urmat coloana oficială. Te cutremurai. Biserica La Madeleine. Un preot, tot rock, tot în ”blouson noire” cu anteriul peste, a oficiat alături de ceilalți preoți catolici din sobor. Poza oficială a dispărutului îl arăta tot în bluză neagră; sub care, o cruce polemiza cu evenimentele semilunare, sângeroase pe care Parisul, Franța le-au suportat recent. Demonstraţie de rock catolic. Demnitate și orgoliu. Neagresive. Nevindicative. Neprovocatoare. Francezul și-a plâns eroul dansând și cântând pe cântecele lui. Rock. Generația de rockeri pleșuvi și-a demonstrat unitatea și solidaritatea cu ceilalți. O trupă de chitariști a cântat tot timpul. Instrumental. Iată un popor ce știe să-și iubească artiștii. Miturile. O demonstrație de societate democratică. Cinste artiștilor care au un asemenea popor. 

P.S. Am emoții pentru Regele Mihai…