In memoriam - Maria Tudor
A frizat legenda. Căci e dintr-o familie muzicală. Una legendară. A fost soția taragotistului bănățean Luca Novac. Legendar. Din neam. De altfel, taragotul, instrument deloc românesc, a ajuns prin folosință să cam fie al nostru. Uzufruct. Sunt ani buni de când Luță Ioviță l-a lansat în lume. Și așa a devenit un instrument bănățean. ”Naționalizat” de Mitru Fărcaș care prin repertoriu l-a făcut măcar ardelenesc, dacă nu românesc.
Patrimoniu. Banatul a dat o serie colosală de genii - nu exagerez, sute - ale acestui instrument. Marioara Murărescu - altă legendă - realizatoarea emisiunii TVR ”Tezaur Folcloric”, a adus în studio 50 de taragotiști. Care s-au întrecut cu Mitru Fărcașu… Am spus mai sus ”câtecevauri” ca să vedem în ce mediu a trăit regretata Maria Tudor. Am folosit cuvântul compus fiindcă el mi-o evocă mereu pe marea solistă. Care avea un șlagăr - ștampilă: ”Bade când vii de la Deva/Să-mi aduci și mie șeva…” Nu, singurul.Am cunoscut-o prin anii ‘90 la o serbare de iarnă. Adusă în București cu tot ansamblul din Brad de Corina Diaconescu, soția scriitorului Mihail Diaconescu. O știam din înregistrările Radio. M-a impresionat. Personală. Carismatică. A ”biciuit” publicul, ardeleano-bucureștean. M-am bucurat apoi să-o cunosc. A urmat o serie de convorbiri telefonice în care i-am promis, ei și marelui său soț Luca Novac, că îi voi vizita la Timișoara. Căci prin ea am descoperit atunci un om deosebit. O simplitate de-nceput de lume. O artistă mai retrasă din fire. Care nu se-nghesuia să apară la TV, s-o vadă lumea. Or, să-și scrie pe cartea de vizită penibila formulă de ”nuntași”: colaborator al TVR. (Îmi amintesc cu duios amuzament, un mare artist autentic, care avea pe cartea de vizită: ”Aurelian Andreescu - care cântă la televizor”. Cât umor !…)Mai era apoi și distanța de Capitală… o piedică; rețeaua de relații, dar Bunu-simțu’ predomina. Mi se pare că, sentimental și pragmatic ea pendula între Brad și Timișoara, metropolă unde trăia alături de celebrul soț. Era o femeie simplă, repet, fără fițe de vedetă, cu voce clară, repertoriu de bun simț și apropiat nevoii de poezie, iar nu de manelismentele crase ale zilei. ”Cântecele ei au împânzit țara fără a i se mai ști autorul. Generoasă. Avea un bun simț neconform cu zilele de-acum. Nu era obraznică, băgăciosă, care să se autopropună peste tot cu nonșalanță tupeistă. Era modelul omului binesimțit.” Așa a caracterizat-o colegul Benone Sinulescu… că, tot vorbeam de legende… Deși suntem atenți la nuanțe, nu Banatul, nu Ardealul, ci țara, România, a rămas mai sărăcită de o valoare mare - solista Maria Tudor. Dumnezeu s-o primească-n Corul Său!
