In memoriam: PIEDONE - Bud Spencer
De unde era o mică inflație de alde Piedone la noi, unde marele actor Bud Spencer avea o copie, iată-ne aproximativ la aceeași vreme că am rămas fără amândoi! Unii îi regretă. Eu, sincer, numai pe unul. Pe cel original. Copia românească, deloc reușită decât doar printr-o fostă asemănare fizică, s-a banalizat. S-a compromis dintr-o tentativă de exces de tupeu.
După ce că s-a făcut vinovat dând aprobarea de funcționare - nu el personal, dar... era primar - unui club care a produs una din marile tragedii civile ale neamului, a mai avut tupeul să revină. Să redevină primar. Vă imaginați ce conștiință imaculată posedă... Adevăratul Piedone, stimați prieteni, marele actor napolitan a murit. La o vârstă rezonabilă, la care mulți pământeni exclamă nesimțit: “eh, dacă aș ajunge și eu la vârsta asta!”... Da, dar fiecare are destinul lui, are viața lui, nu crăpa, creștine, de invidie! Bud Spencer, aliasul lui Carlo Pedersoli, mare campion la înot, bărbat solid, din ce în ce mai solid, până la urișenie, era o figură mondială creată, cred eu, și alături de intuiția unui Terence Hill. Alt ”american” după nume, Mario Girotti, regizor, actor partener într-o mare serie de filme. Pentru unul ca mine, care și-a petrecut o parte din viață bucurându-se de filmele cu unul ca Piedone,...adică fără a fi un personaj profund, cu profil metafizic abscons, ci doar un mare, dar tot profund, comedian, lipsa lui se va simți. Măcar o secundă, gândind că nu mai este, voi fi trist zi de zi. Așa cum nu secunde, ci ore sau zile, am fost și am să fiu, atunci când mă gândesc în ordinea plecării la Moțu Pittiș, Gil Dobrică, pictorul Vasile Chinschi, Ștefan Iordache, Gigi Dinică..., da, veți râde, sunt oameni, actori figuri marcante care chiar dacă nu și-au fost prieteni sau cunoștințe cum e cazul lui Piedone, cărora le vei simți lipsa tot restul vieții. Piedone – supraponderalul, italianul temperat într-un calm englezesc, din care ieșea, spre final, când se enerva. Piedone, jmecherul napolitan, cosmopolit, hirsut, ”american” , un bonom abscons, un ironist, previzibil după ce l-ai cunoscut în diverse scenarii. Nu mai este! Știți care e norocul? Că s-au inventat filmele. Că imaginea lor rămâne. Și, de câte ori îmi va fi dor de el, am să vizionez un film mai vechi. Căci filme noi cu Piedone nu vor mai apărea...
