INTERVIU Carmen Ionescu, actrița din Adela, căsnicie de poveste cu actorul Constantin Dinulescu: «Sunt încă îndrăgostită»
La 10 ani de la "Numai iubirea", actrița Carmen Ionescu (65 de ani) a revenit pe micul ecran în rolul Marthei, în serialul "Adela", de la Antena 1. Povestea de viață a vedetei este mai ceva ca producțiile în care joacă și de aceea am stat de vorbă cu actrița despre căsnicia sa cu titanul scenei româneşti, actorul Constantin Dinulescu (88 de ani), despre regretul de a nu avea copii, dar și despre producția în care joacă deja de trei sezoane.
- Click!: De la "Numai iubirea", la "Adela" a fost drum lung și ați făcut multe roluri care v-au adus mulți admiratori. Care a fost cel mai solicitant proiect de televiziune?
Carmen Ionescu: Pentru mine, şi o spun fără nicio falsă modestie, rolul Marthei din "Adela", serial pe care îl puteţi urmări în fiecare joi, de la 20:30, la Antena 1, este categoric cel mai solicitant, cel mai amplu şi cel mai bogat rol, ca stări, ca trăiri... Îl iubesc enorm! Acest personaj m-a „scormonit” şi m-a determinat să caut în mine nişte resurse...dar tocmai în asta stă frumuseţea rolului! Este de o bogăţie fantastică şi sunt foarte recunoscătoare că mi-a fost distribuit mie!
- Vă place să o jucaţi pe Martha? Ce i-aţi împrumutat personajului de la dumneavoastră?
O ador! Chiar am ajuns să mă identific cu ea. Vă spun sincer, o iubesc! Am ajuns că am si discuţii cu colegii, pe tema asta. Toţi zic <<O, tu, Martha criminala, ce ai făcut...”, dar o apăr până în pânzele albe. Pentru că aşa e şi firesc. Oricum ar fi personajul tău, trebuie să ţi-l aperi şi să ţi-l iubeşti, ca să îl faci bine. E decizia publicului dacă merge cu tine sau nu, dar tu, ca interpret, trebuie neapărat să îţi iubeşti personajul, fie el şi unul odios. Nu este şi cazul Marthei, ea chiar nu este odioasă! De la mine cred că Martha a luat tenacitatea, curajul, puterea de muncă şi voinţa de a-şi duce la bun sfârşit toate dorinţele, toate planurile ei. Eu aşa sunt, sunt zodia Berbec şi mereu îmi place să spun despre mine că merg şi dau cu capul până iese cum vreau eu!
- Cu cine vă place să jucaţi din distribuţie?
Îmi este dificil să nominalizez pe cineva anume. Distribuţia e una omogenă, foarte bună, pentru că vine în urma unui casting foarte sever. Cel mai mult am jucat cu familia Marthei, cu fiica ei, Anca Androne, cu Rodica (Ioana Blaj), mă înţeleg foarte bine şi cu Oana Moşneagu. De Mihai Călin nu mai zic, suntem şi colegi la teatru, cu Anca Sigartău a fost o întâlnire foarte bună, cu Livia, cu Mara....nici nu are rost să fac o listă, pentru că nu aş vrea să uit pe nimeni.
- Ne puteţi povesti o întâmplare hazlie de la filmări?
Cât despre momentele hazlii, o Doamne, să tot fie vreo câteva. Îmi vine acum în minte una mai recentă, plănuită de nepotul meu din serial, Lucian (Daniel Nuţă), împreună cu regizorul nostru, Bogdan Dumitrescu. Eram în filmare, pentru că la repetiţii au stat cuminţei, ştiam că trebuie să intru în cameră, unde urma să îl întâlnesc pe Lucian. Am intrat şi ...nimic, camera goală, am stat o secundă şi, dintr-o dată, a tâşnit Lucian, strigând tare, de după colţ. Am tras un ţipăt....cred că s-a auzit în tot Izvoraniul. Oricum, eu sunt cunoscută pentru faptul că mă sperii tare, chiar şi dacă mă anunţi dinainte că vei face asta, eu la fel reacţionez. Şi la teatru mă ştiau colegii şi mă speriau întruna, în special bunul meu prieten, Eugen Cristea. Trăgeam nişte răcnete....dar adrenalina aceea venea la pachet şi cu o stare de bine.
- Pentru acest rol v-aţi schimbat culoarea părului?
Da! Dar m-am bucurat foarte tare, pentru că mie îmi plac mult schimbările. Vă mărturisesc că de mult visam la culoarea asta, însă nu am avut ocazia până acum. Rămâne doar de văzut dacă pe viitor mă voi mai îndura să renunţ la ea.
- Personajul Martha a avut o poveste de dragoste extraordinară. La fel şi dumneavoastră, aveţi o căsnicie solidă cu un alt titan al scenei, Constantin Dinulescu. Cum v-aţi cunoscut? Care vă e secretul căsniciei?
Aşa este! M-am pregătit cu el pentru admiterea la facultate şi atunci s-a înfăptuit ... minunea. A fost o întâlnire care cred că o dată în viaţă este posibilă. Am pornit amândoi pe un drum şi pot afirma cu tărie, şi acum, că este sufletul meu pereche. Sunt încă îndrăgostită, nici nu aş putea altfel. Ne ştim din 1979, însă căsătoria a venit după 13 ani, cred că nu avea curaj (râde). Nu ştiu să spun neapărat care este secretul, iubirea, cu siguranţă! El pentru mine a fost şi iubit, şi tată, şi soţ! A avut şi are o grijă deosebită. Îmi place să cred şi faptul că mereu ne-am completat unul pe altul, el mai matur, mai echilibrat, eu mai zurlie. A contat şi faptul că am ştiut mereu, fiecare dintre noi, când să lăsăm de la noi, când să facem şi compromisuri...
- Jucaţi cu mulţi tineri, insă am vrea să ştim dacă aveţi copii care v-au urmat în carieră?
Nu. Din păcate copii nu am. La început nu îmi stătea mintea la asta, m-am concentrat foarte mult pe marea mea iubire, teatrul, unde am intrat târziu, după opt încercări. Tocmai din acest motiv am amânat copilul, iar apoi am zis că e prea târziu. Acum regret, dar aşa a fost să fie. Dacă aş fi avut un copil, cred că îl lăsam să facă ce vrea, nu i-aş fi impus. Şi o spun din experienţă – eu mi-am dorit mult să fac balet şi ai mei nu m-au lăsat. Mi-a rămas în suflet.
- Ce faceţi în timpul liber pe care îl aveţi?
Încerc să îl fructific cât se poate de mult, pentru că e cam puţin. Îmi place foarte mult să fac sport, merg la sală, dintotdeauna am fost cu gimnastica. Îmi place să înot, să ascult muzică şi să călătoresc mult.
- Aveţi prieteni printre actori? O foarte bună prietenă?
Mă înţeleg foarte bine cu toată lumea pe platourile de filmare de la Adela. Cu Anca Sigartău, de exemplu, mă ştiu din facultate, cu fiica mea din serial, Anca Androne, m-am apropiat la filmări şi ne înţelegem foarte bine, deşi avem des discuţii pe tema personajului. Chiar ne surprind colegii atunci când îi spun: „Cum poţi să îi vorbeşti aşa mamei tale?!”.
- Ce vă doriţi pentru următoarea perioadă?
Să fiu sănătoasă, în primul rând, şi să am de lucru, să pot să îmi fac meseria, pentru că mă simt în plină putere, cu multă forţă şi dorinţă de a munci...şi îmi mai doresc să fac parte din nou dintr-un proiect pe atât de bun pe cât este Adela. Şi mai vreau ca în fiecare joi să ne urmăriţi pe Antena 1. Aştept ziua de joi mai rău ca un copil care se uită la vitrina cu bomboane, pentru că #dacăejoieAdela!
Citește și:
