INTERVIU Daniel Buzdugan, soț și tată fericit: «Suntem o familie de veseli». Ce spune despre femeia pe care o iubește de 27 de ani
Daniel Buzdugan și-a cunoscut soția în anul 1993, iar de atunci a știut că va fi mama copiilor lui, jumătatea lui din casă și din suflet. Pe cât e el de expansiv, pe atât e ea de discretă, însă poate de aceea se potrivesc atât de bine. Iată ce dezvăluiri face Daniel Buzdugan despre familia lui, într-un interviu exclusiv pentru Click!
Daniel Buzdugan a împlinit 46 de ani pe 23 septembrie. Celebrul actor și prezentator de la Radio ZU a povestit pentru Click! că duce dorul umorului de odinioară și că și-ar dori să mai aibă proiecte ca actor însă, din păcate, nu s-a mai ivit ocazia. Cum este el ca tată, lăsând la o parte latura profesională și ce spune despre soția sa, Monica, de profesie medic stomatolog, aflați din interviulk următor,
- Click!: Care a fost cea mai mare farsă care ți s-a făcut vreodată?
Daniel Buzdugan: Eram în avion, zburam la Iași și la un moment dat, stewardesa zice înainte de a ateriza: "Doamnelor și domnilor în câteva minute vom ateriza pe Aeroportul Internațional din Cluj Napoca". Am văzut lumea că se agită pe acolo, se uitau stânga-dreapta, dar nu mi-am dat seama. După vreo 3 minute, la un moment dat stewardesa zice că este o farsă, Daniel Buzdugan de la Radio Zu...și tot avionul s-a liniștit însă au fost și niște oameni care s-au supărat, dar le-am spus că nu am nicio vină. S-a speriat toată lumea, normal, s-au urcat în avionul de Iași și au ajuns la Cluj. A fost cumplit și m-am simțit așa mic de tot, îmi venea să mă fac o muscă...
- A fost o perioadă în care mergeai des cu metroul! Ai renunțat la asta? De ce nu te vedem niciodată la volanul unei mașini?
Eu mai merg cu metroul, cu tramvaiul, cu autobuzul. Nu am permis de conducere și merg cu mijloacele de transport în comun, ceea ce mi se pare o chestie normală. Eu sunt un om super normal, chiar dacă sunt persoană cunoscută sau publică, în niciun caz vedetă, pentru că e un termen pentru care nimeni din România cred că nu întrunește condițiile pentru a fi numit așa și a beneficia de numele "vedetă". Nu mi se pare ceva ieșit din comun. Lumea când te vede zice :"Doamne, nu cred!". "Ce nu crezi?" Am două mâini, am două picioare, ce e așa de... În Elveția, în Viena, vezi oameni care sunt super îmbrăcăți cu haine scumpe care merg cu autobuzul și se duc la birou sau în oraș, nu se înghesuie cu mașina. Îmi pare rău că nu am carnet, pentru că mi-ar plăcea să vizitez când plec, de exemplu, într-o țară străină sau când merg în Grecia, vară de vară, mi-ar plăcea să mă urc în mașină și să plec de nebun dimineața, până se trezesc copiii, până își iau micul dejun, să merg eu puțin singur prin diverse sate și să descopăr locuri noi de unul singur, fără să mi se zică tu vrei și colo și colo.
- Ce face actorul Daniel Buzdugan? Există proiecte în acest sens? Descriai la un moment dat umorul drept „dezinfectant al sufletului“. Acum chiar avem nevoie și suntem nedezlipiți de dezinfectant…
Din păcate, și umorul are de suferit pentru că, de exemplu, pe vremuri, râdeai din tot sufletul. A fost una din marile realizări ale mele să joc alături de poate cel mai tare grup de umor din România, Grupul Divertis, unde râdeai de pocneai, era un umor de bună calitate și un umor care făcea referire și la cărțile pe care le-ai citit, la școala pe care ai învățat-o. În ziua de astăzi nu mai există așa. De multe ori seara, pe Youtube, punem cu copiii momente vesele de pe vremea TVR-ului, cu Dem Rădulescu, cu Mișu Fotino, cu Puiu Călinescu, cu marii actori, Jean Constantin, și râdem și glumim și copiii mei, care sunt un barometru foarte bun pentru chestia asta, stau cu orele. Stăm și ne uităm cu orele la umorul românesc, la scenetele de altădată, care sunt valabile și acum și iubite de copii. În ziua de azi sunt tot felul de oameni care fac, dar e un zâmbet, o chestie acolo forțată. Nu mai râdem din toată inima, nu mai bem din toată inima, nu mai mâncăm din toată inima, nu ne mai iubim din toată inima. Mi-ar fi plăcut să mai am proiecte în acest sens dar sunt un om care, din păcate, mi-e rușine să mă duc să bat la uși. Sunt genul sincer și nu îmi place să pup în fund. Multă lume mi-a zis "De ce nu ai ieșit cu X sau cu Y să te întâlnești, să vezi, să te bagi pe sub pielea lor?" Eu nu pot, pentru mine chimia dintre oameni e una sinceră. Dacă aș fi fost altfel ajungeam politician, că una ziceam și alta făceam.
- Dacă ai fi președintele României, ce decizii ai lua cu privire la situația actuală de criză din țară?
În primul rând că nu aș ajunge președinte pentru că nu aș putea... Președinte de scară poate dar și acolo e greu pentru că trebuie să te lupți cu ...Ce se întâmplă în politică e exact ce se întâmplă la noi în societate, nu suntem departe. Că și noi trădăm, nu suntem constanți, nu avem principii, suntem orgolioși și de aici pleacă totul, de la mândrie. Dacă am lăsa puțin garda jos să spunem ok, m-a înjurat unul în trafic, da, dar poate omul ăla a avut și el o problemă, nu ne dăm jos și dăm cu parul, să luăm totul personal. Am sentimentul că orice român stă la colț și îl pândește pe celălat ca să îl altoiască, să-i spună ceva, vezi că ceva nu e în regulă cu tine. De exemplu, azi eram la cantină și cineva mi-a făcut observație că "ai pus masca invers". E o mască cu o caracatiță și mi-a zis că am pus invers desenul. Mereu trebuie să fie cineva care să îți facă observație!
- Soția ta, Monica, este medic stomatolog! Ți-a fost vreodată teamă de dentist?
Nu! Chiar am avut o situație acum mulți ani când era studentă la Stomatologie, cred că era în ultimul an, și trebuia să îmi scot o măsea de minte și ea mi-a zis vino la cabinet că ți-o scot eu. M-am dus la un amic de al meu, super solid, de aproape 2 metri, că e măseaua de minte, se scoate greu. Vreau să spun că a început el și mi-a terminat-o Monica pentru că nu e chestie de forță ci de tehnică și de cum aplici anestezia.
- Cum este Daniel Buzdugan ca tătic? Nu prea îți expui familia. Copiii, Luca și Maria, ți-au moștenit simțul umorului și starea asta de bine pe care o emani? Cum te distrezi cu ei?
Da, da, amândoi. Noi suntem o familie de veseli. Toți membrii familiei sunt foarte veseli, ba chiar cred că dacă Monica ar face emisiune la un alt post de radio ar câștiga în audiență. Este foarte spontană și foarte glumeață chiar dacă are o meserie cu o deformație mai tehnică, mai strictă. Cu copiii facem biciclete, mișcare. Eu sunt cu mișcarea, plimbatul, alergatul, cititul, joaca cu câinii. Nu îmi place să stau să joc, de exemplu, chestii în casă, sunt tot felul de jocuri, cutiuțe, mă scoate din stare, nu-mi plac, îmi plac chestiile în aer liber.
- Spre ce anume crezi că se îndreaptă industria muzicală românească în pandemie, dacă situația actuală se prelungește?
E o chestie pe care eu o discut cu mulți părinți pentru că primesc multe telefoane și multe mesaje pe rețelele de socializare. Sunt părinți disperați care vor să le facă copiiilor cariere muzicale, renunță la tot, vând ce au și ce nu au, bagă în pregătirea copilului pentru ca acel copil să ajungă o vedetă muzicală. Mie mi se pare dezastruoasă această cale și le spun învață copilul să facă ceva, o meserie, să facă cartea, școală, să învețe o meserie, să facă o facultate bună, să aibă o meserie pentru că foarte mulți artiști la noi cântă doar o vară și toată viața trăiesc apoi o mare mâhnire și ajung să aibă depresii pentru că speră să ajungă din nou cum au fost odată, trec anii, te frustrezi, și viata ta a trecut printre degete. Cred că ăsta e cel mai important lucru, să faci o meserie, să înveți ceva, să te poți descurca și muzica să fie un hobby, o pasiune, e ca în tenis, ori ești foarte bun, sunt 2-3 care sunt acolo în vârf și restul!
Citește și:
Rugăciunea care l-a salvat de la moarte pe Daniel Buzdugan. E bine s-o spui zilnic
