INTERVIU EXCLUSIV Arşinel, Sărbători triste. Ce spune despre soția bolnavă și nepoți: «Pandemia asta a intervenit brutal»
Un Crăciun şi un An Nou altfel pentru Alexandru Arşinel. Fără nepoţi, fără copii, retras alături de soţia sa în căsuţa pe care o au la poalele munţilor, în Sinaia. Pregăteşte bunătăţile tradiţionale alături de o vecină şi, la cei 81 de ani, aşteaptă Sărbătorile fără prea mult entuziasm.
- Click! Bună ziua, domnule Arşinel! Ce faceţi? Cum vă mai petreceţi timpul, după atâta absenţă de pe scenă?
Alexandru Arşinel: Sunt la Sinaia. Aici este totul foarte simplu. Nu te poţi organiza decât în acelaşi fel: iei micul dejun, mai aranjezi prin casă, ieşi pe terasă, admiri munţii, mai dai drumul la tv şi uite aşa trece ziua. După-amiază te odihneşti puţin, te mai sună prietenii. Aşa trec de repede zilele astea. Tot ce e plăcut şi frumos trece repede.
- Cred că acolo vă simţiţi cel mai bine. Respiraţi viaţa, cum s-ar spune. Comparativ cu Bucureştiul aglomerat, haotic.
Sunt cel mai ataşat. După Revoluţie am strâns nişte bani, am cumpărat un teren şi am ridicat o casă de munte, gen cabană cu terasă în mijlocul pădurii, undeva la marginea oraşului unde mă bântuie mereu porcii mistreţi şi urşii. Vin mereu iarna. Nu le lăsăm de mâncare pentru că apoi ne-ar vizita tot timpul, n-am mai scăpa de ei.
- Ce simţiţi când vă treziţi dimineaţa cu peisajul acela de poveste?
Simt ceea ce simt de 80 şi ceva de ani încoace. Sunt un copil născut la marginea pădurilor de fagi, la confluenţa dintre Moldova şi Bucovina. Mă simt ca la Dolhasca, pe când eram copil, când aşteptam vremea de iarnă pentru a merge cu gaşca din cartierul meu la urat, colindat, în vremuri mai grele, dar întotdeauna fericite.
- Erau alt fel copilăriile atunci.
Eu am avut o copilărie agitată, cu războiul, bombardamente. O copilărie extrem de agitată, dar din care nu a lipsit niciodată Crăciun şi An Nou, urături, colinde. Am avut în sânge această sfântă sărbătoare, ca şi cele de Paşte.
- Nu am cum să nu vă întreb de gătit, de preparate tradiţionale. Ce vă place din toate cele specifice sărbătorii?
De gătit, în orice caz, nu lipseşte porcul, dar nu exagerăm. Avem curcan, pasăre şi tot ce poate să fie pe lângă porc, sarmale, aperitive unice: lebărul, sângeretul, toba, chişalca pe care vreau să le am la masă. Nu în cantităţi mari, ci aşa cât să mă simt ca în copilărie, cum făcea mama.
- Bănuiesc că veţi avea ajutor în bucătărie.
Este o vecină, doamna Ioana, care ne e prietenă şi o ajută pe soţia mea, mai dau şi eu o mică mână de ajutor. Dacă nu cu prepararea, cu sfaturile. Cozonacii îi primesc an de an de la nea Vasilică, un domn deosebit care face nişte cozonaci excepţionali.
- Înţeleg că veţi face Sărbătorile fără nepoţi şi copii, din cauza virusului.
Nepoţii nu cred că ne vor vizita. Pandemia asta a intervenit urât, brutal. Ne împiedică cu întâlnirile, ne împiedică să ne mişcăm prea mult. Trebuie să ne menajăm nepoţii, copiii, prietenii.
- Totuşi, nu e bine să fiţi nici singuri. Pe cine veţi avea la masa de Crăciun?
Eu cu soţia, cu d-na Ioana şi cu un vecin bun, dl Burtea, care va veni cu soţia şi nepoţii, măcar să ne colinde şi să ne ureze. Şi ne păcălim cu televizorul.
- Domnule Arşinel, ce vă doriţi de la Moş Crăciun?
Invariabil pentru toţi ai mei şi pentru publicul care, într-un fel sau altul, e tot al meu, îmi doresc sănătate şi eradicarea acestui flagel nenorocit. Asta îmi doresc. Sănătate şi celor care vă citesc! Doamne ajută!
«Nu am fost invitat de televiziuni»
Nu existau Revelioane și alte sărbători în care televiziunile să nu difuzeze scenete comice cu Stela Popescu și Alexandru Arșinel. Erau deja o tradiție, în plus, oamenii se bucurau să îi revadă. Din păcate, de când a murit artista, iată că a fost uitat și Arșinel. "Am fost destul de ocupat, dar pot să vă spun clar că nu am primit nici o invitație în acest sens de a filma, din partea vreunei televiziuni. Probabil nu au fost interesate. Am observat că sunt alte personaje de interes, dar nu e o supărare. Eu am filmat câteva colinde și urări de Sărbători, care vor fi postate pe paginile de Facebook ale Teatrului. Cam asta e tot", ne-a spus maestrul Arșinel, cu o oarecare tristețe.
