INTERVIU Kristina Cepraga, blocată de 4 luni în România: "Din cauza pandemiei îmi e frică de avion"
Actrița Kitty Cepraga (40 de ani) se află de patru luni blocată în țară, departe de soțul ei din Italia și de proiectele de televiziune care i s-au anulat sau amânat după cum spune chiar ea. Am stat de vorbă cu fosta componentă a "Școlii Vedetelor" despre muzică, film, viață particulară și vremurile în care trăim și iată ce ai ieșit în iterviul exclusiv următor.
- Click!: Ce mai faci Kristina, nu te-am mai văzut de ceva vreme prin țară?
Kristina Cepraga: Uite, ce să fac, ca noi toți, încercăm să suportăm toată schimbarea asta climatică, mondială, covidul și așa mai departe. Dar trebuie să mergem mai departe.
- Te-a prins izolarea în țară?
Venisem întâmplător să-mi vizitez părinții cu cea mică, la începutul lui martie, apoi într-o săptămâna s-a închis totul, drept pentru care patru luni am stat numai în casă. Nu, n-am mai plecat deloc și sinceră să fiu îmi e și frică acum să plec, pentru că n-am curaj să mă sui într-un avion.
- N-aveai fobia asta înainte de pandemie...
Nu, chiar dimpotrivă, eram obișnuită. Dar recunosc că de când am devenit mamă poate sunt mai atentă. Acum din cauza pandemiei îmi e frică de avion.
- Soțul tău este acolo?
Da, însă ne-am auzit și văzut prin video call.
- Ți s-au anulat multe proiecte?
În mare parte s-au anulat, altele s-au amânat. Vedem care dintre ele se pot relua, cum, în ce formă și dacă se vor mai face. Este o mare problemă pentru noi toți cei care suntem liberi profesioniști. În meseria noastră nu depindem doar de noi, ci și de ceilalți oameni, de o echipă întreagă, de destin. Sper să se lege ceva frumos și din punct de vedere al carierei în România. Îmi e dor să lucrez și aici, sunt 17 ani de când sunt plecată în Italia.
- Tu ai și cântat o vreme în "Școala vedetelor".
Nu mai cânt, atunci aveam 14 ani. La 14 ani le încerci pe toate, era una din obligațiile noastre profesionale. Dar n-am făcut niciodată mai mult de atât. Având o mamă regizor muzical, cazul meu, a fost destulă vehemență legat de faptul că a trebuit să îmbrățișez o carieră de actriță, pentru că în primul rând s-a crezut că sunt recomandată și împinsă de la spate. În al doilea rând, ori ești cea mai bună, ori ești Mariah Carey ori Ella Fitzgerald. Nu era cazul.
- Deci te-ai îndreptat spre teatru și film.
Da, mi-am luat licența, am făcut Facultatea de Teatru și Film în România și am plecat în Italia.
- Fetița ta este la fel de talentată ca și tine?
Din păcate, mi-e frică să răspund la întrebarea asta... A avut spectacol de balet, este și actriță. Să sperăm că va îmbrățișa o meserie mai concretă și mai solidă. Meseria de artist e cu suișuri și coborâșuri.
- Asta spun toți actorii, însă o faceți în continuare.
Pentru că atâta timp cât îți intră microbul în suflet este foarte greu să abandonezi. Încerci, speri că va veni o continuitate, ceea ce de multe ori nu se întâmplă nici la case mai mari. Sau foarte rare sunt cazurile respective. În cazul în care ești cu geanta în spate, cum sunt eu între țări, între lumi, e greu să ai și proiecte teatrale. Eu totuși vorbesc limba iltaliana, mi-am luat și un atestat în Regie, totuși nu pot să zic că vorbesc ca o italiancă, dar am luat-o de la zero acolo, ceea ce în România n-ar fi fost cazul.
Citește și:
Kitty Cepraga, de nerecunoscut. Cum a schimbat-o viața de mămică
