INTERVIU Marius Bodochi, despre suflet, familie și teatru în pandemie: “Nu mă gândesc la Covid când joc”

12 noiembrie 2021
article img
În aceste vremuri destul nesigure, Marius Bodochi își face meseria cu drag și dăruire.

În aceste vremuri destul de nesigure, Marius Bodochi își face meseria cu drag și dăruire! Ce i-a lipsit în vremea pandemiei și pentru ce anume și-ar dori mai mult timp, Marius Bodochi a povestit în exclusivitate pentru Click! Actorul a jucat recent la Constanța, la Promenada Culturală, și s-a bucurat de aprecierea publicului.

Click! Ce înseamnă Promenada Culturală pentru dumneavoastră?

Marius Bodochi: Promenada Culturală înseamnă un eveniment artistic pentru constănțeni, de data asta. E foarte bine că acum, în plină pandemie, se fac și astfel de mici festivaluri, întâlniri cu spectatorii. E foarte bine că lumea vine la teatru și chiar avem nevoie în perioada asta de socializare. Deci e un prilej de a socializa și de a socializa nu oricum, ci prin cultură. 

Cum vă desfășurați activitatea în aceste vremuri, în care aceasta este cumva îngrădită?

Încercăm ca în perioadele când avem voie să jucăm, să jucăm mai mult, acum vorbesc ca și director de teatru. În perioadele când a fost voie să jucăm, noi am jucat și 3 spectacole în același timp, ca să recuperăm, pentru că am stat luni de zile fără să facem nimic și atunci a trebuit să muncim în lunile când a fost voie să muncim, pentru lunile în care nu am muncit. Eu am jucat și în 2020, în plin an pandemic, am jucat destul de mult, la Teatrul Național din București. Am avut și deplasări, câteva, am făcut două filme. Nu am simțit că nu aș fi muncit. Din punctul ăsta de vedere, chiar am fost norocos!  

Vin spectatorii la teatru cu certificatul verde? Cum decurg spectacolele astfel? 

article img
Marius Bodochi și Anca Sigartău

Vin cu certificatul verde. La ora asta ai voie să ai în sală 30% din capacitate. Oamenii vin, respectă regulile, vin cu certificatul, ori în format digital, ori pe hârtie, sunt verificați, toată lumea înțelege situația, nu e plăcut nici pentru unii, nici pentru alții să fie tot timpul verificați dar asta e, își ocupă locurile în sală și spectacolele merg foarte bine.

Mai simțiți că vă faceți datoria?  Mai jucați cu aceeași plăcere?

Da! Cu aceeași plăcere joc, doar nu o să mă gândesc la Covid când joc.

Dacă ați fi președintele României pentru o zi, ce ați face pentru actori? 

Of, Doamne!  Dacă aș fi președintele României nu aș putea să dau nicio lege pentru actori, dar aș putea să-l rog pe președintele României să aibă grijă de mișcarea artistică și nu numai de actori, de toți artiștii, pentru că un popor iese în lume prin cultura sa, prin spiritul său, prin spirit. 

Ce v-a dezamăgit cel mai tare în perioada asta?

Nu pot să spun că m-a dezamăgit ceva mai tare decât în alte perioade. Pe mine mă dezamăgește cel mai mult, și vorbesc de meseria mea, lipsa de implicare a unor oameni, asta nu că mă dezamăgește, chiar mă calcă pe nervi.  

Ce vă doriți pentru dumneavoastră ca actor, de acum încolo? 

Să îmi dea Dumnezeu sănătate și, dacă o să am sănătate, o să pot să îmi fac și meseria așa cum cred eu că trebuie să mi-o fac!

Cum vedeți teatrul românesc peste câțiva ani? Vor mai avea actorii unde și ce să joace?

Bineînțeles că vor avea. Teatrul nu va dispărea, întotdeauna au fost probleme, ca să zic așa. Eu sunt actor de 40 și ceva de ani și de-a lungul vremii au fost perioade dificile, dar întotdeauna teatrul a ieșit victorios din orice perioadă, oricât de dificilă ar fi fost ea din punct de vedere social, politic, istoric. 

Ce proiecte pregătiți acum?

Acum, în perioada asta, doar joc, nu repet la nimic. De-abia am scos o premieră la teatrul Național din București, "Stupid Fucking Bird", o piesă americană a lui Aaron Posner, un autor în vogă la ora asta, un text absolut minunat, e o replică la "Pescărușul" lui Cehov și se joacă cu mare succes la public și asta mă bucură nespus de mult. Am niște gânduri, dar deocamdată în anul ăsta, până vine anul  următor, nu vreau să mai repet nimic.

Dacă ar fi să schimbați ceva anume în viața dumneavoastră, la ce capitol ați umbla?

Cred că aș umbla la mai multe capitole, dar acum și în primul rând, la capitolul viață personală. I-aș acorda mai multă importanță! 

Ce relație aveți cu Alex, fiul dumneavoastră? Vorbiți des cu el? Știu că este plecat din țară!

Am o relație excepțională cu fiul meu, sigur, e relația tată-fiu, dar în primul rând noi doi suntem prieteni foarte buni și ne spunem tot. Comunicăm foarte bine și ne înțelegem foarte bine, nu de acum, dintotdeauna!

Ce a moștenit el de la dumneavoastră?

Cred că a moștenit de la mine puterea de a munci! Forța! Ai nevoie de o forță atunci când muncești!

El nu este actor, dar dacă ar fi să jucați împreună într-o piesă de teatru, care ar fi aceea, care v-ar reprezenta cel mai bine?

Nu! Nu știu care ar fi aceea, dar noi am jucat împreună când el avea 14 ani, la Teatrul Național din Cluj. Eu jucam Coriolan al lui William Shakespeare și el juca fiul meu, Coriolan cel mic. Și era o scenă tare emoționantă. Cele două persoanje se revedeau după foarte mult timp și era o scenă a revederii după câțiva ani, pentru că Coriolan, bătrânul, fusese plecat în război, și vine după 5 ani, na, o revedere după 5 ani tată-fiu. Chiar a fost o scenă emoționantă. Și pentru el și pentru mine și a jucat foarte bine! Cred că mai bine ca mine!

A suferit Marius Bodochi din dragoste? Ați avut și eșecuri la acest capitol?

Da! Ca toată lumea! Bineînțeles că da, cum să zic. Am o replică, că am văzut afișul de la Elixir aici. Și mă întreabă partenera mea, Maia Morgenstern, personajul ei în piesă se cheamă Louise, personajul meu, Adam. Mă întreabă: "Adam, de ce a murit iubirea noastră?" și Adam răspunde: "Nu, iubirea noastră nu a murit. Iubirea noastră există, iubirea nu moare niciodată, ea rămâne undeva în sufletul nostru, în mintea noastră, în inima noastră, dar nu avem ce face, așa e viața. Trupurile noastre caută noi și noi destinații"!

Acum cum sunteți, sufletește vorbind?

Sunt bine! Nu sunt afectat sufletește decât de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, cum e toată lumea afectată, dar cred că nu trebuie să ne plângem. Oricât de greu ar fi, orice situație de viață aș întâlni, ea are o soluție. Și atunci, eu cred că acum, mai mult ca oricând, trebuie să găsim soluții! Și le putem găsi prin puterea minții, prin intuiție și prin ajutorul celor foarte apropiați. Sunt trei metode de a găsi soluții la situațiile dificile pe care le ai. Fie în viața privată, fie în viața profesională, intuiția pe care Dumnezeu ți-o dă, te ajută să ieși dintr-o situație dificilă, gândul, gânditul te ajută și sfatul celor apropiați. 

Ce vă face pe dumneavoastră fericit?

Când văd oameni fericiți!