INTERVIU Nadine, totul despre familia ei: "Sunt case în care nu se spune «Te iubesc». Eu îl pup întruna pe Noah"
Are 43 de ani și o familie frumoasă, la care a visat de când se știe! Nadine Emilie Voindrouh este împlinită și se simte încă un copil, alături de fiul ei, Noah, de 9 ani. Recunoaște că îi intră mereu în voie copilului, însă este o mamă foarte grijulie. Nadine ne-a vorbit despre familia ei, dar și despre un vis uriaș de-al ei, o afacere pe care o va pune pe picioare, în curând.
- Nadine, cum ești tu ca mama?
Recunosc, sunt extrem de grijulie ca mamă. Felul în care percep societatea noastră îmi dă un sentiment de îngrijorare continuă. Spun felul în care percep societatea noastră, pentru că am termen de comparație. Știu că există societăți unde s-au dezvoltat mici comunități în care părinții se ajută și se protejează unii pe alții. Își protejează străzile, sunt acei locatari din comunitate care patrulează străzile în fiecare zi, pentru a îndepărta din timp orice grupuri dubioase care s-ar putea aduna prin cotloanele străzilor lor, raportează totul la poliție, colaborează cu poliția. S-a și demonstrat că aceste comunități sunt mai sigure și criminalitatea este mult mai scăzută. Apoi, mai există acele comunități unde mamele fac cu rândul să ia copiii de la școală sau să îi ducă la sporturi sau se ajută reciproc și contează. Și atunci poate că dacă aș fi crescut copilul într-o societate cu niște comunități care își asumă un rol activ în creșterea copiilor și dezvoltarea familiilor noastre, atunci poate că nu aș fi fost o mamă exagerat de grijulie. Dar descopăr tot soiul de anomalii la organizatorii de tabere, de excursii, îngrijitori, aftershooluri, grădinițe, de adulți, în general, care nu își asumă, primari, și atunci, din păcate am rămas în această stare de stres când vine vorba de creșterea copilului și de copil în sine. Nu merge singur la școală, e adevărat stăm și foarte departe, în afara Bucureștiului, și școala e în București. Dar și dacă ar fi, cred că l-aș urmări din spate de undeva și tot nu l-aș lăsa singur.
Nadine: "Sunt o mamă extrem de plină de afecțiune"
Sunt o mamă foarte grijulie, din punctul ăsta de vedere, sunt o mamă extrem de plină de afecțiune, îl pup întruna, norocul meu că îi place să stea la pupat și îmbrățișat, îi spun întruna că îl iubesc, îl întreb deseori dacă se simte iubit și îmi spune «Ohoo, da, simt că sunt foarte iubit». Sunt case în care nu se spune «Te iubesc», sunt case în care nu se îmbrățișează, iar eu mi-am dorit să am o familie în care totul este despre îmbrățișări, despre iubire și mi-a ieșit! Și atunci, din punctul ăsta de vedere, sunt și o mamă foarte afectuoasă, foarte jucăușă, îmi place enorm să mă joc cu el și profit de faptul că nu am un serviciu la care să mă duc și atunci pot investi timpul pe care îl am în joacă cu copilul meu. E adevărat că eu am în mine un copil foarte activ, Nadinutz, copilul din mine vrea să coloreze cu el, vrea să se joace cu el vrea să facă orice trăznaie cu el. Însă echilibrez, sunt și adult, și partener de joacă.
- Unde mergeți cu Noah în vacanța de vară?
O să mergem cu gașca de prieteni undeva la mare, în România, o să mai mergem în familie undeva prin țară, vreau să mergem la peșteri, mănăstiri, Sighișoara, rude, să vizităm România, vreo două săptămâni cu mașina, prin țară, și stăm cuminți, pentru că nu vrem să ne expunem prea tare în condițiile în care nu știm ce va urma. Sunt îngrijorată cu privire la acest covid și nu vreau să ne expunem prea mult, o să mergem responsabil prin țară.
- Ce a luat Noah de la tine, dar de la tatăl lui ce a moștenit?
De la mine a luat oratoria, îi place să vorbească, și îi place să fie sfătos și asta tot de la mine a luat o pentru că și eu, spre disperarea tuturor prietenilor, sunt sfătoasă. Și poate fi iritant uneori. Îi place cu sfaturile, cu maximele, îi plac cugetările, îi place să gândească. Un lucru pe care l-a luat tot de la mine și de care nu suntem foarte încântați, dar aia e, nu este foarte sociabil, preferă solitudinea și nu prezența altora. Preferă să se retragă, să stea singur, să se joace singur. Am fost într-o vacanță cu vreo 4 sau 5 familii cu copii, eu am stat toată vacanța în cameră, pentru că nu îmi plac căldura, gălăgia și agitația, mi-am luat 5 cărți cu mine, o carte pe zi, vacanța a fost de 7 zile și mi-am luat 5 cărți. El a stat în cameră cu mine, în condițiile în care copiii stătea afară, se distrau, se dădeau pe tobogan, l-am luat cu forța, m-am dus si eu de câteva ori afară, dar el a ales în cele din urmă să stea doar în cameră. Am făcut pace cu asta. Taică-su cu ceilalți copii și prieteni erau la bălăceală, iar el a stat cu mine în cameră. De la taică-su a luat talentul pentru matematică, are o minte logică ca a lui, la mine este emoție multă. El și arată ca mine, de la taică-su a luat urechile și nu numai și îi spun mereu asta e de la taică-tu și îmi place!
- De obicei îți făceai vacanțele în America! Acum, din cauza situație de acolo nu știu dacă mai puteți pleca curând. Cum comentezi situația de acolo și faptul că încă nu s-a terminat cu rasismul?
Omenirea nu a evoluat suficient, omul nu a evoluat suficient încât să nu separe în mintea lui oamenii, să nu facă diferențe între înalți-scunzi, grași-slabi, săraci-bogați, cunoștințe apropiate-necunoștințe, străini, între albi și negri etc. Dacă studiezi teoria oricărui grup de oameni, din 6 oameni, 2 sau 3 dintre ei se vor retrage și îi vor comenta pe ceilalți, chiar dacă sunt prieteni. Este deocamdată în natura omului și va fi nevoie de câteva mii de ani pentru ca omul să înțeleagă că este o ființă, în primul rând și că este om și după ne separăm în diverse alte categorii. Sunt puțini oameni educați care nu separă oamenii în categorii și asta e o dovadă că la un moment dat o să fim toți așa. Nu s-a terminat cu rasismul și nu se va termina mii de ani de-acum încolo. Încă o mie-două mii de ani de-acum încolo sigur ne vom uita la celălalt că este de altă culoare, de altă nație și îl vom percepe ca un pericol într-un fel sau altul și revin la natura umană.
- Ai pus pe picioare niște proiecte drăguțe. Ce mai urmează?
Lucrez la un business pe care mi-l doresc, vreau să am un business al meu, este un business care are la bază ceva în care eu cred, ceva ce din punctul meu de vedere este o investiție în evoluția noastră, a oamenilor. Consider că fiecare dintre noi ar trebui să investească parte din timp în evoluția umanității, pentru că în continuare avem acest comportament iresponsabil unii față de alții, față de mediul înconjurător, natură, planetă etc. Acest business este proiectul meu viitor și îmi dă fluturași în stomac de fiecare dată când lucrez la el, însă nu pot să mă implic mai mult, pentru că acum am nevoie de timp pentru a-l investi în școală.
Citește și:
INTERVIU Totul despre viața de telenovelă a lui Nadine. De ce face liceul la 42 de ani
Nadine: "De doi ani m-am lăsat de băut şi de fumat!". Trucul care a ajutat-o să scape de vicii
