INTERVIU Teo Trandafir, declarații curajoase despre căsnicie și iubire. Cum e viața ei alături de o adolescentă de 17 ani
Când vine vorba despre Teo Trandafir, telespectatorii și-ar dori să afle mai multe lucruri despre ea, mai ales legate de viața personală. La 52 de ani și cu două mariaje ratate, vedeta Kanal D a mărturisit, exclusiv pentru Click!, care este părerea ei sinceră despre căsătorie.
- Click!: Mai are Teo Trandafir fluturi în stomac atunci când vine vorba de Ziua Îndrăgostiților sau de Dragobete? Sau i-ai predat ștafeta Maiei?
Teo Trandafir: Cele două nu se exclud. La mine nu s-a schimbat mare lucru și asta ne ajută și pe mine și pe Maia, pentru că ne înțelegem foarte bine, gândim în același fel. Vrem amândouă bombonele, inimoare, ne plac.
- Iubești, ești iubită, fericită? Nu te-ai mai afișat alături de jumătatea masculină, să-i spunem așa, și probabil telespectatorii tăi fideli sunt curioși să afle cum e Teo Trandafir și în spatele ecranului! Am putea să le dăm puțin din casă?
Absolut. Sunt lucruri despre care, chiar dacă vorbesc mai puțin, sunt evidente pentru un cunoscător al naturii umane. Un om nefericit și singur, care refuză interacțiunea umană și, implicit, iubirea, se vede, după poziția corpului, după cum îți evita privirea, schimbul de replici. În viața de zi cu zi eu sunt un om cuminte. Acum douăzeci de ani cineva îmi spunea că atunci când se aprind luminile eu mă transform. Dar, în general sunt cuminte, îmi place să ascult și opinia celuilalt, să nu deranjez foarte tare.
- Mai crezi în căsătorie?
Încep încet-încet să mă gândesc că o căsătorie ar însemna un parteneriat social bun, care ar apăra ambele părți, și pentru mine, un miracol.
- Cum ai înfruntat prima criză adolescentină a Maiei? Sau nu a fost cazul încă de așa ceva?
Maia este un om decent. Dacă are crize vine și îmi spune că are crize, dar nu le face. Consideră că nu este cinstit să se răzbune pe mine, dacă ea are neîmpliniri. Este adevărat că se mai plânge când nu îi ies lucrurile sau ceva nu îi este clar, fiind un om perfecționist, mai ales când este vorba de școală. Dacă vorbim despre iubire, sunt lucrurile ei pe care știu că le sesizează mai bine decât aș putea să o fac eu. Asta nu înseamnă că nu ne consultăm pas cu pas, pentru că eu <miros> niște lucruri pe care ea nu le-a experimentat încă.
- Tu cum ai fost ca adolescentă?
Nu îmi aduc aminte decât că eram foarte apropiată de felul meu de a gândi de acum. Mi-am dat seama după niște scrisori pe care le-am găsit după un sfert de veac. Vorbeam cam cu aceeași oameni cu care vorbesc și astăzi. Eram, după părerea mea, foarte răzvrătită. După părerea celor din jur, eram foarte cuminte. Dar eu nu-mi amintesc așa. Eu îmi amintesc niște <furtuni> pe care probabil n-am știu să le exteriorizez, sau nu am vrut.
- Cum gestionezi situațiile tensionate dintre voi, dacă există?
De obicei tac, dar între noi două situații tensionate nu au prea existat. Ne este amândurora destul de teamă de ele, pentru că sunt incomfortabile. Avem amândouă vieți atât de complicate și atât de aglomerate, pline de detalii pe care trebuie să le ținem minte și care ne scapă, încât asta ne-ar mai trebui; singurul punct stabil în viața noastră să se clatine.
- Ce restricții are Maia din partea mamei sale? Ce nu are încă voie să facă?
Aș prefera să nu își facă niciun piercing sau tatuaj până la 18 ani. Îmi este teamă că s-ar grăbi și ar veni tot la mine să îmi spună că a greșit. Avem o înțelegere, mai mult sau mai puțin tacită, nu mă interesează unde ești, dar vreau să știu că ești în siguranță și să știu de unde te iau. Și dacă spune că vine acasă la ora 21:00, să vină la acea ora.
- Într-o discuție cu Cristi Brancu, i-ai spus că regreți faptul că nu ești cetățean american! Ți-ai fi dorit să trăiești în America? De ce?
Da, mi-aș fi dorit să mă nasc în America, pentru că sunt genul care respectă reguli, fără să comentez. Dacă îmi spui că ceva este bun pentru mine, execut, mai ales dacă mă informezi ca să pot lua acea decizie. Mă simt în siguranță în momentul în care știu că guvernul meu vine după mine oriunde m-aș afla. Dacă faci parte dintr-un sistem și sistemul funcționează, dacă tu cotizezi pentru acel sistem și el își aduce aminte la nevoie că tu ai cotizat, este splendid. Însă, dacă tu cotizezi o viață și în momentul în care ți-ai rupt un picior sistemul zice: <nasol!>, nu mai e bine.
- Regreți că te-ai născut în România?
M-am gândit și la asta, nu regret că m-am născut în România, zic <sărut mâna> că nu m-am născut undeva în Africa, unde dușul este o ciudățenie. Depinde la ce te raportezi. Dacă te uiți la America, te oftici că nu te-ai născut acolo, dacă te raportezi la o țară unde mâncarea de bază este un lux și așteaptă niște ajutoare de prin Europa, e bine, bine în România.
- Cum ți-a venit ideea live-urilor din mașină, pe care le faci pe pagina ta de Facebook, în drumul spre studioul de la Kanal D?
Este singurul moment în care am timp.
- Ce întrebări te plictisesc în interviuri cel mai tare și ce anume ai fi vrut să fii întrebată și nu s-a întâmplat niciodată până acum?
Las reporterilor efortul de a-și imagina ei ce întrebări să-mi adreseze.
- Ce detești cel mai tare?
Șobolanii, indiferent de numărul lor de picioare.
- Există ceva anume ce nu îți place la tine și ai vrea să schimbi la un moment dat?
Da, nu se mai poate schimba, pentru că am o vârstă, dar, pentru că sunt Gemeni, mă risipesc în tot felul de proiecte. Încerc să fiu un om generos cu cei din jur și ajung să cheltuiesc mai multă energie decât am resurse. Mă trezesc că am uitat lucruri foarte importante pentru mine și cei foarte apropiați din jurul meu, pentru că m-am dedicat unor cauze, pe care privindu-le acum, n-ar fi trebuit să le am pe lista de priorități.
Citește și:
Teo Trandafir, încercată dur de viață: «Am suferit de nu m-am ridicat de pe podele»
