INTERVIU Totul despre Oana Moșneagu, frumoasa din serialul "Adela". A lăsat o multinațională pentru cariera de actriță
O știți din serialul "Fructul oprit" sau filmul "Faci sau taci", din piese de teatru, din mai multe videoclipuri sau spoturi publicitare. Oana Moșneagu (30 de ani) seamănă foarte bine cu solista Antonia, știe acest lucru și se simte flatată. Fanii o vor vedea pe micile ecrane, la Antena 1, din 14 ianuarie, de la 20.30, în serialul "Adela". Click! a stat de vorbă cu actrița și aflați în continuare mai multe detalii despre ea, în interviul exclusiv pe care ni l-a acordat.
- Click!: Din trioul format cu colegii tăi în serialul "Adela" ești singura cu mare experiență și deja cunoscută, după ce ai jucat în seriale precum "Fructul oprit", "Triplusec" sau filmul "Faci sau taci". Cum ai ajuns să faci teatru?
Oana Mosneagu: E flatant să se creadă despre mine că am o „mare” experiență, mi s-a mai spus, dar eu nu mă simt încă demnă de această „titulatură”, aceea a unei actrițe posesoare de o vastă experiență de lucru. Într-adevăr, raportat la Mara Oprea, protagonista serialului „Adela”, care debutează pe micile ecrane cu acest rol, și care este încă la începutul facultății, am lucrat mai mult, inevitabil oarecum. Dar, dacă e să compar realizările mele profesionale cu cele ale protagonistului, Alecsandru Dunaev, mai ales cele legate de teatru, el este cu mult mai „jucat” decât mine. Eu am dat admiterea la doi ani după ce el deja terminase facultatea. Vorbesc de Facultatea de Teatru din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, pe care am absolvit-o în 2018 și unde am încheiat și ciclul de master în vara anului trecut (2020).
- De când ești pasionată de teatru? Când te-ai hotărât să te faci actrița?
Hotărârea de a-mi schimba direcția profesională am luat-o în 2013, când mi-am dat demisia din multinaționala în care lucram și am început să caut variante care să mă ducă spre ce îmi doream, și anume film. Iar cea mai bună variantă era facultatea de profil. Dacă în mintea mea, actorie înseamnă film dintotdeauna, nevoia de teatru s-a născut în timpul facultății, la ciclul de Master, chiar. Pofta vine mâncând și cinci ani în cadrul facultății am servit actorie de teatru pe pâine, așa că a venit și pofta. Și când ea era mai mare și aveam șansa de a o hrăni, venirea pandemiei a retezat orice șansă de teatru, atât pentru mine, cât pentru toți colegii mei, debutanți sau nu.
- Ai jucat alături de nume mari din teatru și film? Cu cine ți-ar plăcea să mai joci?
În afară de actorii cu experiență cu care am avut onoarea să joc în Fructul Oprit, printre care doamna Maia Morgenstern, doamna Carmen Tănase, doamna Ana Ciontea, domnul Doru Ana, care mi-a fost și profesor, și pe care cu drag l-am reîntâlnit pe platourile de filmare ale noii producții, „Adela”, ca și pe domnul Marian Râlea, am acum ocazia să îi fiu parteneră de joc Ancăi Sigartău și multor altori actori vechi în meserie, șansă pentru care sunt recunoascătoare și care mă bucură enorm. Atunci când vine vorba de teatru, în spectacolele din care fac parte, nu multe la număr momentan, am jucat alături de colegi ale căror nume nu sunt „mari”, dar care cred că vor capăta sonoritate în timp, fie pentru iubitorii de teatru, fie pentru cei de film, fie pentru ambele categorii.
- Numele tău este Ioana Alexandra Moșneagu? De ce ți-ai schimbat numele de scenă?
Da, nu multă lume știe că numele meu din buletin nu coincide cu numele meu de scenă. Asta pentru că numele meu de scenă a fost numele meu înainte că eu să ajung pe scenă sau să iau în calcul meseria de actor. Pe scurt, mama e cea care a făcut această alegere. Am întrebat-o recent de ce mă strigă „Oana”, deși mi-a pus numele Ioana. Argumentul ei a fost simplu: „pentru că așa mi-a plăcut mie, pe nașa ta o cheamă Ioana, te-am botezat după ea, dar mie mi-a plăcut Oana mai mult”. Ioana am fost pentru unii profesori din generală și încă mai sunt uneori pentru mamaie, bunica din partea tatălui.
- Ai apărut și în multe reclame. Ești inregistrată la o firmă de casting?
Sunt înscrisă la toate agențiile posibile de casting din București și prima reclamă am făcut-o la 23 de ani, o reclamă care m-a pus față în față cu primul om care mi-a spus la ceva timp după, după ce m-a chemat la un casting pentru un serial care nu s-a întâmplat niciodată, „Tu ești talentată, de ce nu dai la UNATC?”. Atunci a încolțit primul gând activ de schimbare a direcției mele.
- Ți s-a mai spus până acum că semeni cu Antonia?
Hahaha, da, mi s-a spus. De multe ori, de foarte multe ori. Mulțumesc, ce să răspund, afirmația asta nu poate să fie decât un compliment la cât de frumoasă e ea.
- Ce proiecte ai pentru următoarea perioadă?
Păi primele sunt „Adela”, care e încă în desfășurare, și cele două spectacole din distribuția cărora fac parte, „Poveste din patria noastră”, regie Emanuel Pîrvu, spectacol de master care ar fi trebuit să se joace la TNB în cadrul programului 9G, și „Și n-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, regie și text Sever Andrei. Ambele spectacole s-au oprit, evident, din cauza pandemiei și sunt sub semnul întrebării momentan. Pe mai departe, dacă publicul telespectator o să iubească rodul muncii noastre, difuzat în fiecare joi, de la 20:30, pe Antena 1, o să tot avem de muncă la acest proiect.
- Arăți foarte bine. Ce îți place să mănânci?
Cred că un răspuns mai ușor ar fi la întrebarea „Ce nu îți place să mănânci?”. Haha. Pentru că îmi cam place mâncarea. Cam de toate felurile. Dar, având în vedere că proiectul din care fac parte în acest moment presupune un aspect fizic plăcut și nu permite excese, încerc totuși să am grijă de mine și de corpul meu. Chiar și cu pauze în care dau în extrema celaltă, a mâncatului de fast food, de ciocolată în cantități industriale și de tot felul de combinații deloc fericite. Și, ca să răspund totuși întrebării: mâncarea gătită de mama, tot ce face mama e rupt din rai.
- Știi să gătești?
Hmmm... cu mama la telefon, mă descurc. Dacă nu fac o mâncare pe care o face ea și de care să îmi fie dor, mă descurc și cu rețetele luate de pe internet. Dar nu mă aventurez prea departe. Momentan, mă declar stăpână pe niște creveți cu orez și pe o prăjitură fără coacere, cu banane și biscuiți. Când aleg o masă sănătoasă... cât de greu să fie să îmi fierb niște legume congelate și să pun în tigaie un cotlet de porc? Haha din nou.
- Ce pasiuni ai?
În afară de pasiunea pe care am transformat-o în meserie, adică actoria, am pasiuni la nivel de aspirație, mai degrabă, decât la nivel practic, „mi-ar plăcea”. Dacă mi-aș putea permite, ca timp, ca energie, ca investiție, să duc o viață în care să învăț încontinuu, asta aș alege: să iau lecții de canto, de pian, de călărie, de pictură, de gătit, de scriere dramatică, de olărit, de design interior, de psihologie. Dar am două pe care le practic în limita posibilităților: călătoritul și filmele.
- Ce îți dorești pentru anul acesta?
Sănătate. Pentru mine și pentru cei din jurul meu. Echilibru, bucurie, întâlniri cu oameni frumoși, și nu mă refer la exterior aici, evident. Armonie, înțelegere, iubire, toleranță, liniște. Mi se pare că sunt niște cuvinte atât de simple, le cam găsești în urările de Sărbători, dar dacă stai să te apleci peste ce se întâmplă cu noi, oamenii, și pui lupa pe ce simțim și cum ne raportăm la ceilalți, ai revelația unei existențe care le cuprinde la nivel teoretic, mai puțin concret. Mi-aș dori să le trăim, cu toții, și să ne facem viață o experiență mai frumoasă.
- Ce nu se știe despre tine?
O să profit de această întrebare că să ofer un răspuns alteia, întrucât cred că am tot spus lucruri până acum pe care cititorii nu le știau neapărat. Iar ce am de spus se adresează mai mult celor care iau în calcul aceeași meserie, pentru că sunt mulți copii care mă întreabă cum pot ajunge actori sau „în seriale”. Iar părerea mea este că deși o diplomă nu „te face” actor, cred că absența ei, sau mai degrabă a drumului parcurs până la obținerea ei, îți diminuează major șansele de a fi unul vreodată. Importanța formării și a expunerii la un mediu profesionist mi se pare majoră, sau cel puțin acesta e drumul pe care eu l-am ales, altul nu știu, altul nu a funcționat, cale ușoară sau scurtă atunci când vine vorba de această meserie, exceptând cazurile unor genii artistice sau a unei stele extrem de norocoase în frunte, nu cred că există. Și, oricum, cred că talentul înnăscut are nevoie de șlefuire și educare. Fără, poți să aspiri la statutul de „vedetă”, poate, dar atunci întrebarea nu mai e „cum pot să devin actor”, ci cum pot să fac să apar la televizor, și aici eu nu am un răspuns. Pe cei care doresc să mă descopere în rolul Andreei, îi invit să ne urmărească în fiecare joi, de la 20:30, pe Antena 1, în cel mai nou serial, "Adela".taguri.
Citește și:Ei pot fi dublurile starurilor, în filmele de la Hollywood
