Irina Margareta Nistor: «Regretul vieţii mele e că nu am un copil»
Pe 26 martie împlineşte 61 de ani. Celebră pentru vocea ei inconfundabilă, cu care a dublat mii de filme, în Epoca de Aur, Irina Margareta Nistor ne-a povestit, printre altele, că detestă merele şi florile şi că zahărul şi sarea nu există în alimentaţia ei. În plus, nu-i place să gătească sau să meargă pe jos.
Blondă, cu pieptănătura pe o parte, un stil vestimentar aparte, machiată frumos şi întotdeauna cu manichiura făcută, Irina Margareta călătoreşte mult şi se poate spune, fără exagerare, că mănâncă film pe pâine. Explozivă pe micul ecran, mai nou este şi gazda emisiunii “Întâlniri fericite”, la Happy Channel, Irina are regrete puţine, dar profunde. Ea ne-a vorbit despre toate acestea, cu o sinceritate dezarmantă: “Singurul şi cel mai mare regret al vieţii mele este că nu am un copil. Nu am vrut să nasc în era comuniştilor, iar căsnicia mea a fost extrem de scurtă, mai mult a durat divorţul. Nu m-am recăsătorit, pentru că mi-am dat seama că nu sunt făcută pentru asta. Mă consider o persoană imposibilă. Bineînţeles, şi programul meu este imposibil. Viaţa mea începe pe la 6 dimineaţa şi se termină pe la 2 noaptea. Nu ştiu să gătesc şi nici nu-mi place mâncarea gătită. Când am vrut să gătesc, nu mi-a ieşit nimic, aşa că m-am deprimat şi am spus stop! Mama mea, care a fost profesor de franceză, dar şi bunica mea se pricepeau foarte bine. Îmi place să fac salate cu câte 18 feluri de fructe, cu băuturi precum Cointreau sau Curacao”. Cu acest prilej, am aflat şi ce nu suportă marea vedetă: “Detest sarea, zahărul şi merele. Mai ales florile, nu le suport mirosul. În special crinii, pe care, culmea, îi primesc mereu pentru că oamenii ţi-i oferă pentru simbolistica lor. Eu leşin de la mirosul lor şi nici pisoiul meu Ritz nu-i suportă. În perioada interbelică, starletele se sinucideau cu crini. Îşi umpleau camerele cu aceste flori şi, fiind extrem de toxice, mureau”. Inevitabil, am ajuns şi la marea ei pasiune, cinematografia: “Îmi place să văd filme, îmi încep dimineaţa cu un espresso, beau până la opt cafele pe zi, din cauza tensiunii mici. O beau fierbinte, fără zahăr şi neagră ca noaptea. Mă mai întreabă lumea «punem lapte în cafea?» şi atunci eu spun «nu, pentru că nu am cerut şpriţ». Nu am mai băut lapte de când m-a înţărcat mama. Am trecut printr-o experienţă urâtă, când era să mor la 13 zile, aşa că nu prea am avut timp să fiu alăptată”. Cât despre glasul său inconfundabil, cu care a dublat mii de filme, şi care i-a adus celebritatea, Irina ne-a dezvăluit: “E greu să fac farse, pentru că sunt recunoscută imediat. Eu când eram mică, nu vorbeam. Ţipam. Şi mă întrebau ai mei de ce ţip, însă nu conştientizam cât de tare vorbesc. Cred că vocea asta răguşită mi-a rămas de atunci”.
«În copilărie făceam numai năzbâtii cu băieţii»
Irina Margareta Nistor are un palmares impresionant în lumea cinematografiei, dublând mii de filme, pe care românii, în Epoca de Aur, le vizionau, pe furiş, la video player. În 1980 a absolvit Universitatea din Bucureşti, cu lucrarea de diplomă intitulată, «Cocteau şi Poezia cinematografică». Din acelaşi an, începe să lucreze la Televiziune, mai întâi ca redactor, apoi ca realizator. Aici subtitrează peste 500 de pelicule, programe şi piese de teatru.
Copilăria Irinei a fost una veselă, plină de evenimente. “Erau copii puţini, numai băieţi. Făceam numai năzbâtii cu ei. S-a-ntâmplat odată, când am vrut să plec pe furiş, să rămân înţepenită cu gâtul în gardul dintre noi şi casa vecinului”, a mai povestit ea, pentru adevarul.ro.
