Kira, fata lui Gică Hagi, un nou pas în carieră: în ce film o veți putea vedea la cinema
Fiica lui Gică Hagi nu a avut nici o tragere spre sport, dar face carieră în alt domeniu. Ea este considerată una dintre cele mai promițătoare actrițe ale noului val, iar anul viitor o vom putea vedea pe marile ecrane.
Kira Hagi (23 de ani) este protagonistă a filmului ”Între chin și amin”, regizat de Toma Enache. Ea joacă alături de nume mari ale scenei românești, precum Constantin Cotimanis, Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, dar și de foarte mulți actori tineri. Filmul va apărea pe ecrane anul viitor și se anunță extrem de interesant și de profund, deoarece are ca temă centrală experimentul de la Pitești.
Kira Hagi a fost impresionată și de scenariu, dar și de rolul pe care îl are de interpretat: ”Am avut ocazia să fac parte dintr-un proiect datorită căruia simt că am crescut brusc cu 20 ani. Este vorba despre un film care are ca temă experimentul de la Pitepti, unde s-au întâmplat lucruri atât de cumplite. Abia acum am înțeles dimensiunea acelei tragedii. Nu sunt eu foarte verbală, dar aș vrea să le mulțumesc aici regizorului, Toma Enache și soției sale, producător și scenarist, Cătălina Enache, actorilor și echipei care m-au făcut să mă simt pe platouri ca într-o familie”, a scris ea pe Facebook.
Despre ce e vorba în filmul în care e actriță Kira Hagi
Filmul „Între chin și amin” prezintă povestea unui tânăr compozitor, Tase Caraman, proaspăt logodit, care ajunge în iadul reeducării din închisoarea Pitești. Teribilul experiment este condus de șeful penitenciarului, temutul Ciumău. Prin credință, Tase Caraman supraviețuiește torturilor și, după ce scapă cu viață, compune o „Odă lu Dumnezeu”. Cu muzica aceasta o salvează pe logodnica lui, Lia.
Ce a fost experimentul Pitești, despre care e filmul în care evoluează Kira Hagi
”Experimentul Pitești” a reprezentat un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a individului. Operațiunea a început în 1949, la închisoarea de la Pitești. Iată ce scria revista Historia, acum câțiva ani, despre acest experiment inuman: ”Acest plan presupunea reeducarea tuturor opozanților politici în spiritul comunist, prin ștergerea vechii identități a fiecăruia și înlocuirea ei cu una nouă, tipic bolșevică. Deținutul nu trebuia să se „vindece” după eliberare, urmând a-și însuși un comportament comunist. Planul va fi posibil doar cu ajutorul torturii neîntrerupte și a sistemului torționar, când cel ce tortura stătea în aceeași celulă cu victima, până la îndeplinirea obiectivului propus. Suferința continuă făcea ca deținutul să își piardă personalitatea și demnitatea umană, ajungând la slăbiciune interioară, fapt ce favoriza implementarea în psihicul deținutului a unei conştiinţe sociale tipic comunistă. Astfel, tortura deţinuţilor era un mijloc, și nu un scop. Prin denunțare, datorită torturii neîntrerupte, cei chinuiți ofereau și numele altor așa-ziși „colaboratori” ai fostelor partide, mai ales ai Gărzii de Fier. Astfel, cei denunțați erau arestați la rândul lor de către Securitate și trimiși la Pitești, pentru reeducare. O parte din deținuți, deveneau din victime „călăi” (torționari)”.
