Laura Cosoi, lacrimi de fericire pentru al doilea copil! Ce spune despre tatăl fetițelor ei!
În luna august, Laura Cosoi (38 ani) își va ține în brațe a doua fetiță. Vedeta o va aduce pe lume atunci pe surioara micuței Rita (2 ani). Cum se pregătește pentru întâlnirea cu cea de-a doua fetiță, ce spune vedeta despre relația de 8 ani cu soțul ei, omul de afaceri Cosmin Curticapean, și ce conține cartea „Papă tot”, noul ei proiect, Laura Cosoi a povestit într-un interviu exclusiv pentru Click!
- Laura, cum ești în așteptarea fetiței cu numărul doi? Ce emoții te încearcă? Când urmează să naști mai precis?
Urmează să nasc în luna august, dar nu stiu exact când. Daca mă ajută Bunul Dumnezeu, va fi tot o naștere naturală, așa că nu stiu data exactă. Bineînțeles, am emoții, dar îmi place foarte mult perioada aceasta. Îmi place să fiu însărcinată, mă încântă tot ce simt și mă bucur foarte mult de fiecare zi, cu atât mai mult cu cât perioada sarcinii se apropie de final. Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi petrecută cu Rita și cu surioara cea mica, așa cum obișnuim noi să îi spunem.
- Te gândeai vreodată că vei deveni mămică pe timp de pandemie?
Nu mi-am imaginat niciodată că va fi vreo pandemie! Evident, îmi pare rău pentru cei care au fost mai greu încercați în ultimele luni, dar în ce mă privește m-am bucurat că perioada aceasta m-a prins însărcinată. Așa am avut mai mult timp să mă bucur de fiecare clipă, mișcare a copilului sau control la care am fost. Și culmea, a trecut extrem de repede! De obicei, când stai acasă și faci mai puține lucruri, automat timpul se dilată. În cazul nostru, nu s-a întâmplat așa. Totul a fost pe repede-înainte! În curând vor fi două fetițe în casă, iar mie îmi va fi foarte dor de perioada aceasta. M-am bucurat mult de timpul petrecut acasă, de curte, de atmosfera din familie, de Rita, care e foarte conștientă că va veni pe lume surioara ei. În perioada pandemiei, am căutat să văd partea plină a paharului – ca de obicei.
- Prietena ta, Dana Rogoz, a născut cu emoții, din cauza coronavirusului! Te-ai interesat la ea cum a fost această experiență?
Am vorbit cu Dana în acea perioadă, evident. Avea, într-adevăr, emoții, dar justificate. Perioada în care a născut era una mai dificilă decât cea în care voi naște eu. Acum atmosfera s-a mai schimbat, sunt și unele măsuri de relaxare, nu sunt străzile pustiite și tu singură, în fata maternității! Dar fiecare experiență în sine e unică. Din ce îmi amintesc, la prima naștere tot ce am simțit a fost așa de intens și am fost atât de conectată la copilul care se năștea, încât nimic altceva nu mai conta.
- Cum a primit vestea Cosmin că vă deveni din nou tătic? Se aștepta sau a fost o surpriză pentru el?
A fost o surpriză și o binecuvântare pentru amândoi, pentru că amândoi ne-am dorit al doilea copil la fel de mult ca și pe primul. Iar bucuria a fost imensă, nici nu pot să descriu. Nu ne venea să credem că ni se întâmplă și cu lacrimi de fericire i-am mulțumit lui Dumnezeu. Ne-am dorit mereu o familie cu mai mulți copii!
- Ați ales deja numele pentru noul membru al familiei?
Da, sigur, am ales numele fetiței, însă nu-l vom divulga până nu se va naște. Așa am procedat în cazul Ritei și păstrăm acest obicei.
- Cum decurge cea de-a doua sarcină? Simți diferențe între prima și aceasta? Ai întâmpinat probleme, ai avut pofte de ceva anume, a trecut timpul mai repede?
Cea de-a doua sarcină nu mi s-a părut atât de diferită de prima. Nu am prea avut poftă de mâncare în primul trimestru, dar în rest nu pot spune că mi-a fost rău. E adevărat, au mai fost zile când am avut stări de moleșeală, de somnolență, dar nu cine știe ce. Cu căldura am însă o mică problemă: n-am tolerat-o niciodată și nici acum nu o tolerez.
- Ai luat multe kilograme în plus la cea de-a doua sarcină?
La cea de-a doua sarcină am luat mai puține kilograme fată de prima și burta parcă e mai mică. Dar asta contează cel mai puțin. Ce e important e să fii sănătos și cam atât.
- Cum ai grijă de tine în mod special pe timpul sarcinii? Ai renunțat la ritualurile de beauty obișnuite?
Nu pot spune că am renunțat, dar nici nu făceam ceva în mod special. Nu sunt genul care stă toată ziua la saloane de coafură sau cosmetică. Mă duc doar pentru strictul necesar, de nevoie, ceea ce s-a întâmplat și în perioada aceasta. Sunt o persoană care nu apelează la niciun „giumbușliuc” cosmetic, folosesc creme cât mai naturale, cu ingrediente prietenoase, pun accent pe alimentație sănătoasă, mișcare și apă multă. În asta constă grija față de mine și fetița care va veni pe lume.
- Ne poți detalia, te rog, meniul tău de gravidă? În ce constau mesele și cum te-ai organizat astfel încât să nu te îngrași excesiv?
Mănânc de toate, mai puțin lucruri care balonează. Dimineața am un mic dejun format din cerele cu lapte sau iaurt cu fructe, iar pe tot parcursul zilei mănânc multe fructe și legume crude. De câte ori fac supe pentru Rita mănânc și eu și am în meniu brânzeturi destul de multe, dar mai puțină carne. Îmi plac peștele la cuptor, friptura de vită, quinoa, orez, paste. Nu m-am ferit de ceva anume în perioada sarcinii de teamă să nu mă îngraș, dar am avut grijă să nu mănânc după 6 seara. E ceva ce fac în mod obișnuit. Iar dacă mi-e foame iau o gustare mică pe la 9, un fruct, spre exemplu sau un biscuit fară zahăr.
- Este totul pregătit și amenajat pentru sosirea pe lume a micuței?
Avem cumpărate aproape toate lucrurile, dar trebuiesc montate, nu am pregătit camera fetiței încă. Deocamdată am renovat camera Ritei, pentru că e deja mare și îi trebuie o cameră de domnișoară. Sunt foarte mândră de cum a ieșit! Cea mică va dormi la început cu noi în cameră, pentru că intenționez să o alăptez și apoi o s-o mut în camera Ritei – ceea ce înseamnă destul de aproape, pentru că la noi camerele comunică relativ intre ele.
- Rita a împlinit deja 2 ani! A înțeles că urmează să aibă o surioară și o parteneră de joacă? Cum i-ai explicat?
Sigur că Rita a înțeles că va avea o surioară. O așteaptă deja pe cea mică, vorbește cu ea, vrea să îi dea să mănânce! Inițial, am încercat să o obișnuim cu gândul că va veni surioara ei, dar nu a fost cazul să ne obosim prea mult pentru că e foarte, foarte conștientă de lucrul acesta. Pentru că Rita vorbește foarte bine, am avut o discuție ca și cu un om mare. I-am explicat că mami va pleca vreo două zile de acasă și apoi se va întoarce cu surioara ei.
- Ce fel de mămică este Laură Cosoi? Cum iți place să te descrii? Cât ești de permisivă?
Uau! Habar nu am! Cred că sunt destul de relaxată, pentru că îmi place să o las pe Rita să experimenteze, dar trebuie să existe și reguli, adică nu se urcă copilul în capul meu! Există și momente când trebuie să știe că nu putem comunica cu ea atunci pentru că avem altceva de făcut. Și mai cred că întotdeauna situațiile trebuie bine cântărite. Spre exemplu, dacă pentru unele persoane faptul că scoate de 100 de ori oalele dintr-un dulap și nu le pune la loc e poate un motiv de nervi sau de cearta, la noi nu. Pun în balanță daca pot să trec peste acest fapt, să îi explic, pentru că lucrurile cu adevărat importante nu sunt astea. O las să experimenteze, să se bucure de libertate, să nu se simtă îngrădită, pentru că e important în dezvoltarea ei. Sunt convinsă că, dacă ai încredere în copilul tău, se dezvoltă mult mai bine, mai armonios. Spre exemplu, daca sunt câțiva stropi de ploaie afară și Rita vrea să se joace, o las. În general, nu mă stresez din nimicuri. Dar cum voi fi pe viitor nu știu. Vom vedea.
- Care crezi că sunt cele mai dese greșeli pe care le fac mămicile cu copiii lor?
N-aș putea să spun așa ceva despre mămici, că fac greșeli! Fiecare face tot ce poate ca să fie bine pentru copilul ei. E foarte greu să te apuci să judeci, pentru că nu știi niciodată ce e în spatele poveștii acelei mămici, prin ce a trecut, ce s-a întâmplat. Însă observ că uneori mamele au tendința de a nu trata copiii ca pe niste persoane separate, niște individualități. Stiu, spre exemplu, că Rita e o persoană care va avea alt destin, va face propriile alegeri în viață. O ascult și îi dau și ei importanța de care are nevoie ca persoană în sine, nu ca o extensie a mea, ceva de genul „eu te-am făcut și știu ce e mai bine pentru tine”.
- Ți-a dat până acum bătăi de cap “meseria” de mămică? Te-ai ocupat exclusiv de Rita sau ați avut și ajutoare?
Nu pot spune că meseria de mămică mi-a dat bătăi de cap, pentru că am luat totul așa cum a venit și chiar am avut timp și de alte lucruri minunate. Am lansat de curând „Papă tot”, o carte de rețete pentru copii inspirată din experiența mea cu Rita. Sunt și rețete pentru diversificare, dar și rețete pentru copii mai mari, de peste 1 an. Cred că nu am avut mari bătăi de cap, pentru că toate lucrurile s-au legat natural în viața noastră. Am știut că ni se vor schimba viețile odată cu venirea unui copil și am fost pregătiți pentru schimbare. Daca te raportezi corect la venirea pe lume a unui copil nu prea are ce să te ia prin surprindere. Pe de altă parte, aceasta e cea mai frumoasă perioadă din viața noastră. Suntem parcă mai uniți ca niciodată și descoperirea lumii prin ochii unui copil nu se compară cu nimic, din punctul nostru de vedere. Cât despre ajutoare, nu, nu am avut, ne-am ocupat noi singuri de Rita și a fost bine așa, pentru că rezultatele sunt minunate.
- Am citit pe blogul tău că tu și soțul tău vă doriți o familie numeroasă și te gândești chiar la 3 copii. Vrei să fie diferența mică de vârstă intre ei, poate următorul va fi un băiețel Cum crezi că te vei descurca, mai întâi, ca mamă de doi?
Nu știm cum va fi cu doi copii, dar ne dorim mulți! Iar dacă Dumnezeu ni-i dă, sperăm să fim sănătoși, să ne putem ocupa de ei – asta e cel mai important. În rest, luăm lucrurile așa cum vin. Vom vedea la timpul respectiv ce facem. Acum ne bucurăm de al doilea suflet care iată că își face intrarea în viețile noastre și ne umple deja de dragoste.
- Cum definești relația dintre tine și soțul tău după 5 ani de zile și un copil, aproape doi? Ce vă leagă la fel ca în prima zi?
Noi suntem împreună de 8 ani. Suntem căsătoriți de 5, avem un copil de 2 și unul pe drum. Lucrurile s-au legat foarte frumos între noi. Ne știm de mult timp, sunt deja 17 ani de când ne cunoaștem. Am fost prieteni la început și apoi am devenit un cuplu. Cred că am nimerit unul în viața celuilalt la timpul potrivit – timingul mi se pare foarte important – și suntem o echipă, parteneri, suntem soț și soție. Există și momente de tensiune, dar sunt atât de puține, încât sunt nesemnificative în comparație cu fericirea de a avea o familie și a lucra împreună să funcționeze, să avem grijă unul de celalalt ca soț și sotie, să ne protejam, să ne ținem în brațe. Încercam astfel să îi dam Ritei un exemplu și de soț și sotie, nu doar de părinți. Dar despre asta am povestit în prefața cărții „Papă tot”. Este de fapt un jurnal, începând cu sarcina, nașterea naturală, alăptarea, diversificarea, ce iei cu tine când călătorești cu un copil și cu animalul de companie, adică toate temele importante din viața noastră. „Papă tot” conține inclusiv jurnalul unui tătic care povestește experiențele acestea din perspectiva lui. Cosmin relatează într-un capitol al cărții cum a văzut el toată etapa de început a vieții noastre ca părinți.
- E un tată bun? Vă completați?
Da, absolut! E un tată perfect, nu bun, extrem de prezent și de activ. E un tată așa cum am visat pentru copiii mei. Și asta pentru că iubirea e tot ce contează în ceea ce ne privește. E clar că dragostea te ține împreună, faptul că ești îndrăgostit. Spre exemplu, în perioada pandemiei, Cosmin a lucrat mult și mie mi-a fost foarte dor de el. După 8 ani, încă mi-e dor de el, continuu, trebuie să-l văd, să stăm împreună!
