Memento Mori - Eminescu
A devenit un fel de sport național, o modă nefastă, ca de ziua lui Eminescu, 15 ianuarie, să-l înjurăm, contestăm... pe Eminescu. Căci mulți dăștepți țara noastră are. Multe invinuiri i se aduc postum lâsăndu-se deoparte opera lui ca atare. Prin care există și existăm.
Că a fost stângist când el era un serios și constant conservator. Dovada e că uneori scria aproape singur ziarul Timpul. Că ar fi fost ateu când la el Pururea Vergina Maria de exemplu, era spiritual pe plan central. Mai toate acuzele se îndreptau spre ideile emanate de poezia ”Împărat și proletar”. Pe care a scris-o în circa cinci ani. I se atribuie poetului în economia acestei poezii chiar principii emise de pesonajul Proletarul. ”Religia, o frază de dânșii inventată”, o spune Proletarul, nicidecum autorul. Inflamarea lui socială stângistă, a proletarului, eludează cu intenție clarificarea replicilor. Apoi, antisemitismul lui Eminescu nu era jucat. Era real. Dar să nu uităm că era o epocă în care curentul acesta în Moldova era la moda zilei și că evreii - arendași, cârciumari, negustori, avocați, doctori, farmaciști, nicidecum clăcași - erau atunci confundați, puși în aceeași categorie cu exploatatorii români – burghezi, moșieri, boieri - fără discernământ. De unde această campanie nedemnă contra lui, nu știu? Sau se știe, dar fără probe. Dușmani binecunoscuți, cinici, vor să ne lase fără aur, gaze de șist și... Eminescu. Glumesc amar. Dar banii de propagandă vin din aceeași direcție și bombardamentul anti-eminesc e susținut de cei ce au ”îndrăgit străinii...”. Se știe.
Noi, românii de neam, ne vedem însă de ale noastre necazuri, cu toate nesincronizările, cu așa-zisele principii globaliste, și îl venerăm pe Eminescu, îl respectăm și ne închinăm, nu prostește, ci cu mare rost, la icoana pe care cei ce-au îndrăgit străinii o scuipă. Ce să faci, tradiția! Așa am apucat, noi ăștia subevoluați: să-l respectăm pe Eminescu. Am învățat de la unii, numiți Caragiale, Slavici, Iorga, Eliade, Perpessicius, Călinescu și lista e mare...
Căci aș merge spre ciuda inamicilor, prin a spune că Poetul e atât de mare român încât noi înșine suntem un popor de eminești. Cei ce nu se simt așa...”plece unde vor”...!
