Memento Mori: Gabi Drăgan -Mondial
”Pe 25 martie 2018 se împlinesc 23 de ani de la dispariţia lui Gabriel Drăgan, primul mare vocalist al formaţiei MONDIAL.”(presa). Am scris atâtea aticole comemeorative încât de-aș fi început cu... ”dacă acum 23 de ani nu se stingea, Gabi ar fi avut azi ...ani”, e un clișeu de evitat. Chiar dacă e o aniversare pătrată - nimic rotund gen 20, 25 de ani! - nu e rău să vi-l amintesc pe Gabi.
Căci a scris pagini de muzică românească alături de ”Mondial”. Trupă condusă de organistul Mircea Drăgan, ”lipită” de Casa de Cultură a Studenților- Preoteasa, condusă de regretatul și prea recent -plecatul director Toma Laurențiu. Trupă de succes.
Asta, şi pentru că avea două orientări. Una anglofonă, susținută de vocalistul Radu Stoica, ulterior”ușchit” în Fanța. Pe care mi-l amintesc cântând cu mare succes un super-hit ”Hush”; cover după Billy Joe Royal (1967), reluat de Deep Purple și de Joe South. Nu ascund că trupa ”Odeon” - înființată în 1969 de câțiva colegi și cu mine, plus Horia Alexandrescu jurnalistul de azi, la tobe - luase modelul Mondial. Unde ”englezul” era subsemnatul... care precum Radu cântam... și Hush.
Al doilea solist al Mondialului era Gabi Drăgan. Care se dedicase muzicii originale. În limba română. De ei se atașase tânărul conservatorist Romeo Vanica. Cel care a scris pentru Gabi și Mondial marile și proaspetele hituri ce au tulburat naţia cu succseul lor. Versuri de Eminescu, Minulescu, Topârceanu. Exclusiv lirica clasică. Originale. Punct nodal în evoluția rockului românesc. Texte de clasici, muzică de un june contemporan, voce caldă, de un senzualism atroce - Gabi Dărgan. Succesul a fost radical și a mers până în sovietica RSS Moldova, unde a produs victime - s-au efectuat arestări... Cu toată modestia sa nativă, Gabi era un monstru sacru. Nici măcar nu se străduia să arate ca un idol pop-rock occidental, începuse să chelească, nici mare joc de scenă nu dezvolta. A cucerit, așa cum o făcea mai demult înainta lui un anume Dan Spătaru la muzică ușoară - simplu și șarmant. Modest cât se putea să fii într-o carieră publică de o penetrație socială pe care - o spun cu obstinație - sociologii dunăreni o neglijează cu ”inconștiență patriotică ”...
Pe lângă seriozitatea și exagerata discreție a lui Mircea Drăgan lider-lider, trupa, excelentă muzicalmente avea un prieten, fan, cu relații ”sus”, personaj de-neuitat, de inimă tânără - Papá Horvath Dezideriu, de un șarm fabulos... Da, Gabi domina ca imagine totul. Ce să spun? Că sfidând (sau completând...?) lirismul eminescian la ”Atât de fragedă”, jemafișistele epocii, rebelele ”hippies” își scoteau sutienele pe care le roteau deasupra capului cu mândrie, ca pe steaguri de luptă ce sfidau un sexualism suprimat de regim? Nu degeaba spun că Gabi era un ”monstru sacru!”. Și va rămâne în sufletul celor ce i-au gustat muzica...
