Mihai Trăistariu, reacție la cald după demascarea de la Masked Singer: "După fiecare moment voiam să plec"
Sub una dintre cele mai drăguțe măști de la Masked Singer România, Steaua, se ascundea o voce care ne-a făcut mândri la Eurovision, în 2006. Este vorba despre Mihai Trăistariu. Solistul a fost demascat în ediția de joi seara și ne-a răspuns, la cald, la câteva întrebări despre această experiență inedită, participarea la Masked Singer România.
- Click! Cum se vede acest show din interiorul măștii?
Mihai Trăistariu: Din interiorul măștii, spectacolul e fabulos, o întreagă punere în scenă. Se vede că e o muncă titanică și asta mi-a plăcut enorm. Făcând o glumă, cum se vede acest show din interiorul măștii? N-am văzut nimic. Spuneam stilistului că nu văd nimic prin cască, pentru că, ținând-o în barbă, mi se modifica direcția, decupajul din dreptul ochilor nu mai statea în dreptul ochilor. Eu intram de braț cu doi bodyguarzi, care mă duceau în mijloc și mă poziționau undeva, habar n-aveam unde sunt. Mergeam ca un orb și mă lăsau acolo, și tot ce-mi spuneau era să nu mă mișc un metru mai încolo că mă prăbușesc pentru că eram pe un piedestal. Atât am ținut minte: să nu mă mișc.
- Cum te simți acum că ai ieșit?
După fiecare moment voiam să plec, mi se părea foarte greu și ziceam: ”Gata, vreau să plec! De ce m-am înhămat eu la asta dacă nu pot să o duc”. Era contrariant, pentru că îmi doream pe de-o parte să se termine atunci, după ce mă salva publicul sau chiar în momentele de vot, aveam acea emoție că trebuie să câștig – eu sunt un învingător. Și mă gândeam: ”Cum să mă trimită acasă? Pe mine mă alege!”. Și atunci aș fi suferit dacă plecam. Deci, imediat după demascare, în prima secundă, am suferit, după o jumătate de oră am realizat că eu mi-am dorit acasă. Ce să zic? A fost o experiență super oricum.
- Îți pare rău că publicul a ales demascarea ta?
Eu am văzut primul sezon și acolo mi-a plăcut Costi Ioniță, eu am simțit că e el, clar. Am locuit cu el, am stat în Constanța, am fost în trupa Valahia, am mers în turnee împreună și știam exact că e glasul lui. Însă el, care a cântat manele și ce a mai cântat el, venind cu vocea asta care semăna cu a mea – cu tot felul de lovituri de glotă, cu tot felul de triluri, cu octave. Mi s-a părut fabulos că și-a demonstrat aici glasul lui fenomenal. Mi-a fost ciudă că, eu pentru a mă transforma, nu am putut să-mi arăt glasul meu fenomenal.
- În final, transmite-le un mesaj detectivilor care nu te-au ghicit.
Să vină la concertele mele, să-mi asculte glasul mai atent și atunci o să-și dea seama că sunt eu.
