Scrisorile lui Stanca: Dragă Gică Hagi,
Ei bine, eu, care eram intrigat când ai mei îmi spuneau să nu fac ceva că "nu se cade", că "la noi nu s-a pomenit", acum pricep. Mai ales că fiica ta trebuie să reziste impulsului modernist și liberalist al epocii, anume că totul e permis.
Știind, cred, că acest conservatorism al neamului vostru, cutumele, codul de conduită moștenit de generații, au salvat micul vostru neam.
Și că el trăiește datorită respectării acestor datini cărora le dați o sfințenie. Un jurământ. Doamne, și câte filme - falsuri , "fake"-uri, ficțiuni - sunt în contra acestui lucru! Mai ales în țările babilonice, cum le spun eu, ca SUA. Da, e un curent liberalist care trebuie înțeles. Dar să fie la ei, acolo. La voi/noi, nu! Vă cunosc mentaliatea.
Am cunoscut mulți aromâni de soi. Și ce am admirat e unitatea indestructibilă în care liant sunt sângele și tradiția. Și aici, am observant la căsătoriile mixte, cu care voi nu sunteți de acord, nu funcționează rasismul sau xenofobia, ci faptul că ele nu prea durează decât dacă una din părți cedează.
Altfel, armonia familiei mixte e artificială. Sunt cutume care par a fi desuete, feudale chiar.
Combătute de cei ce vor să amestece lumea, să nu mai fie popoare identitare, ci doar un singur norod troglodit. Tot un soi de distrugere de neam: cel omenesc...
Multă lume, să știi, te-a blamat, că ai fi cu vederi înguste, că ești desuet, despot, retrograd. Zic: ține-o așa, Gică! Rămâi așa cum ai fost și cum e neamul tău.
Ce păcat că al meu, cel românesc, dintr-o teamă inferioară de a nu fi retrograd, a lăsat de mult cele vechi, a pocit obiceiurile cu americanisme, a pervertit limba, și e pe cale de dispariție. Îi zice "europenizare", "globalizare..."
Gică, tu, marea figură sportivă a noastră, machidon, ai dat o lecție de conduită a unui neam: "Ferește-ți pruncii de pervertire!" Tu poți, ai mijloacele, ai comunitatea-n spate. Pe care eu am admirat-o și în America, cu tine de față în '94, la "El Greco" al lui Grasu, în Los Angeles. La noi, românii, e mai greu. Noi stăm doar pe "capra vecinului..."
George Stanca pamflet