Scrisorile lui Stanca: Dragă Serghei Niculescu Mizil,
Veștile despre sănătatea ta nu-mi plac deloc. Poate că te întrebi de ce mă sesizez tocmai eu, o veche cunoștință și atât? Fiindcă am în capul meu de tânăr utecist bucureștean unele imagini de negonit.
Despre o tripletă Nicu - Serghei - Jean Maurer. Plus al 4-lea muschetar, Michi, azi "evoluat" la rromul Mădălin. "Generația de aur", cu ură proletară, de băieți crescuți la bloc cu cheia de gât în cvartale noi și armonioase, vă numea "pui de tovarăși". Azi, vi s-ar spune "beizadele". Dar noțiunile sunt total diferite.
Confuzia naște o fundamentală eroare. Căci giumbușlucurile voastre, ghidușiile de la Șosea sau Snagov, nu au a face cu ceea ce fac puii de parveniți, azi. În primul rând, că ei nu au nici o instrucție, nici o teamă. Educația lor de bază e lipsa de educație. Tupeul. Sunt guvernați de conceția comunardului primitiv al cavernelor: o libertate aleatorie, otova. De a face ce vrea mușchiul său... cavernos. Pe când voi, mai făceați și școală. Aveați educație... și un respect al interdicției. O teamă de a nu le face rău părinților, implicit vouă. Ăștia de azi nu mai au frică de nimic. Inconștienți. Se sinucid ca turmele de boi lunecate-n prăpastie, cu gipanele-dric cadorisite la majorat de tăticu.
Sau o fac intoxicați cu banii de buzunar pentru o mie de chaturi și jointuri, de Chivasuri de 25 de ani, or cu butelcile suple și aluminate de behugo, be-sugarii... Cu bucăți blonde crăcoase și țâțoase de 19 ani cu buze-sugativă contrafăcute... și alte fițe otrăvoase. Nu zic că voi erați cruce, icoană de-nchinat, dar nu ca ăștia. Care mor ca muștele pe banii lu' babacu devalizați de la stat... Nu știu dacă vestea despre boala ta e doar o altă "caterincă", farsă de-a ta, la care apoi să te strâmbi de râs cu Mara și Capatos.
Dar, dacă e serios, e trist. Trist, poate. Dar, nu tragic. Sper să ai puterea să reziști. Culmea este că pe tatăl tău, cu care am fost vecin de birou la Cooperație, prin 2000, de a cărui depoziție aveam nevoie la o lucrare, l-am căutat la telefon chiar în preziua plecării... Sper ca pe tine să te mai aflu, măcar telefonic, dacă nu la o votcă mică - și peste 30 de ani.
Adică, să trăiești peste tata Paul...
George Stanca
