Scrisorile lui Stanca: Dragă Mariana Câmpeanu,

Mariana Câmpeanu: «Vom reîntregi şi indemnizaţia pentru mame»

Doamnă ministru - că sunteți sau nu mai sunteți, la noi așa se spune - v-am văzut în ultimele zile ale săptămânii trecute la tv. Combăteați. Perorați. Lăcrimați.

Vorbeați. Vă apărați. Justificați. Prea multe pentru o femeie, zău! Stresul, de la o vârstă, îi este omului dușman de moarte. Ori, eu am sesizat starea dvs. Erați un om extenuat. Maratonistul ajuns la finiș strigând "am învins!" și apoi murind. Dumneavoastră mai sunteți în viață. Dar ați clacat.

Sigur, primul generator al problemelor personale este omul. Însuși. Apoi apar oamenii. Grupurile. Găștile. Colectivele. Bandele. Haitele. Care sfâșie doar după miros. Puțin sânge să le dai. Asta e ființa omenească. Domnul a dat dar și Diavolul s-a băgat destul. Căci răutatea uneori gratuită, degeaba de divertisment nu de la Domnul vine.

De la Necuratul. El a dat sintagma "omul, lupul omului". Dar, repet, acolo în haită, în gașca sfâșietoare, dumnevoastră v-ați băgat. Ce v-a mânat? Dragostea de mai bine a dv. și a familiei? Or dragostea de Patrie? Mă îndoiesc a fi a doua. Nu, nu mă îndoiesc în mod special de dv. o ființă blândă, echilibrată, ci la toată clasa politică actuală. Haita de lupi. Cine a intrat în politichie de dragul salvării Patriei? Toți, la chiverniseală. Patria e o vorbă "de dânșii inventată".

O vocabulă pentru proști, creduli. Majoritari. Mulți. Și naivi... Să acceptăm că ați intrat în hora asta mlăștinoasă cu intenții bune. Patriotice. La ce rezultat ați ajuns? Cu ce aţi rămas? Cu sănătatea zdruncinată. În spital. Într-o stare precară. Aveți familie. Necazuri. Un soț de îngrijit dincolo de cele normale. Bolnav. Iar dv. vă arde de politică. Sau, invocând belelele prin care vă trece familia, explicându-le public, credeți că lumea se va înduioșa.

Că va plânge țara de mila dvs? Mă îndoiesc. Deși poate nițel ați nutrit. Ați avut așa o fantă minusculă de speranță. Și, când colo, ei lupii, lupii tieri, lupii famenici, lupii de mare ce-au înțeles? Că sunteţi slabă. Dezarmată."Pe ea, că n-are gloanțe!" Și, v-au băgat în spital. Mulțumiți-vă cu asta.

Refaceți-vă. Nu vă mai întoarceți la râmele, larvele și coropișnițele care au vrut să vă ucidă. Uitați-le. Ignorați-le.

Trageți apa de la closet peste ele... Vedeți-vă de viață. Să vă fie lungă...

George Stanca