Pavel Bartoș, marcat de moartea tatălui. Și-a întreținut familia de la o vârstă fragedă: „Lucram cu foștii colegi ai lui tata, eram salahor”
Pavel Bartoș este în prezent un actor de succes, cu apariții remarcabile și în televiziune, însă drumul până aici a fost presărat cu sacrificii. Și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă și a trebuit să muncească pentru a-și susține familia.
Provenind dintr-o familie modestă, dar unită, Pavel Bartoș a declarat că a avut o copilărie frumoasă, în ciuda lipsurilor materiale de atunci. Își descrie părinții săi ca fiind „oameni foarte simpli”, dar devotați, care au muncit pentru a le oferi lui și fraților săi o viață decentă.
Pavel Bartoș: „Deși aveam foarte multe lipsuri, am avut o copilărie foarte fericită”
Pavel Bartoș mărturisește că, după moartea tatălui său, a fost nevoit să preia frâiele și să devină un sprijin pentru familie. S-a responsabilizat, și deși simțea că îi lipsește o copilărie obișnuită, astăzi recunoaște cât de multe lecții importante i-au adus acele experiențe și cât de mult l-au format ca om.
„Părinții mei au fost niște oameni foarte simpli, după vorbă, după port, tata zidar, lucra în construcții, și mama confecționer, lucra în confecții. Culmea, deși aveam foarte multe lipsuri, am avut o copilărie foarte fericită. Ne-am jucat. Am avut frați. Chiar dacă au fost momente în care mă făceau să fiu exasperat că eu nu pot să fac ce face un alt copil, care nu are frați, și se ducea toată ziua afară, am învățat să fiu altfel. Să fiu responsabil, să am grijă de mine, să am grijă de cei din jurul meu. În timp am realizat că am învățat mult mai multe lucruri bune”, a povestit Pavel Bartoș, la Fresh by Unica.
A muncit alături de colegii tatălui lui, după moartea acestuia
Actorul avea doar 16 ani când și-a pierdut tatăl și a ajuns să lucreze în același domeniu, zidar, alături de colegii regretatului său tată. După orele de liceu, Pavel Bartoș muncea ca salahor, contribuind astfel la întreținerea familiei.
„Din păcate, la 16 ani l-am pierdut pe tata și atunci cumva dintr-o dată, dar fără să, cum e azi, cu psiholog. Te duci la psiholog, hai să vedem ce înseamnă pentru tine această traumă. Pur și simplu asta a fost. Nici n-am avut timp să realizăm. Atunci, dintr-o dată, a trebuit să îmi ajut familia, în felul meu. În primul rând, după orele de liceu, lucram în zidărie. Lucram cu foștii colegi ai lui tata. Eu eram un novice, eram salahor. Munceam când era de șters gresia, când era de cărat gălețile cu mortar, gălețile cu ciment”, a mai mărturisit actorul.
