Povestea nemuritoarei Mihaela Runceanu, artista ucisă la 34 de ani. Criminalul ei trăiește în Londra
Mihaela Runceanu a fost o artistă liberă, o prezenţă aproape occidentală şi o profesoară dedicată studenţilor ei, de aceea este prea puțin să se spună despre Mihaela Runceanu că a fost una din „vocile de aur” ale anilor '80. Moartea ei prematură şi tragică a şocat toată ţara, dar, după 30 de ani, muzica ei încă răsună din boxele tinerei generaţii. Mihaela Runceanu rămâne fenomenală, scrie Historia.
Ucisă cu o lună înainte de Revoluție
Admiratorii publică frecvent melodii şi fotografii pe conturile de Facebook dedicate artistei şi, de două ori pe an, familia, foştii elevi şi fanii se strâng să cânte în amintirea ei. Mihaela Runceanu a fost ucisă la 34 de ani, cu o lună înainte de Revoluţie şi n-a mai apucat să se bucure de libertatea pe care şi-ar fi dorit-o, spune Andreea Runceanu, vara Mihaelei şi fondatoarea trupei Amadeus. Andreea crede că tinerii privesc adesea spre trecut ca să afle mai multe despre cine suntem; iar unele răspunsuri s-ar putea regăsi chiar în muzica şi în viaţa Mihaelei Runceanu.
Copilul Mihaela Runceanu a ales o vioară în locul unei păpuși
Mihaela Runceanu s-a născut pe 4 mai 1955, la Buzău, iar muzica bucuria ei încă din copilărie. Odată, copil fiind, pe când se afla cu mama ei într-un magazin, a fost întrebată ce păpușă își dorește. Și-a ales o vioară mică pentru aceasta i-a plăcut, a povestit mama artistei cu ani în urmă.
Viaţa şi-a urmat apoi cursul firesc: a studiat muzică la şcoala elementară şi a fost elevă la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Buzău. A fost şefă de promoţie la absolvirea liceului şi în acelaşi an a fost admisă la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu“. A urmat în paralel și cursurile Şcolii Populare de Artă din Bucureşti, apoi succesele s-au ţinut lanţ în anii următori.
Adrian Enache şi Mădălina Manole i-au fost elevi
Mihaela Runceană a devenit profesoară de vioară, iar în anii '80 a început să predea la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, unde i-au fost elevi Adrian Enache, Mădălina Manole, Silvia Dumitrescu şi Nicola
Nu doar vocea o diferenţia pe Mihaela Runceanu de alte interprete ale vremii, ci şi alegerile vestimentare. Costumele variate, glasul şi prezenţa scenică o apropiau de solistele din Occident, cu toate că se lovea, ca toţi ceilalţi artişti, de limitele regimului comunist.
Mihaela Runceanu își dorea enorm să se bucure de succesul elevilor ei.
„Prin cei dinaintea mea şi prin cei care-mi urmează în pasiunea pentru muzică mă simt într-o perpetuă «ştafetă» a generaţiilor“, observa cântăreaţa.
În anii ’80, în special tinerii participau la cursurile ei şi erau în jur de 30 într-o clasă. Mulţi doar audiau lecţiile şi nu plăteau taxă de şcolarizare.
„Cine vrea să aibă parte de succes trebuie să facă risipă de energie”
Mihaela Runcea considera că rolul profesorului era să valorifice vocea elevilor, precum şi personalitatea lor artistică, să le dea sfaturi privind mişcarea scenică şi alegerea repertoriului.
„Ştiu o grămadă de secrete care pot masca unele limite sau chiar defecţiuni ale vocii, transformându-le de fapt în plusuri de efect artistic“, spunea Mihaela.
„Trebuie să fii şi pedagog, dar şi psiholog. Trebuie să fii şi un bun modist, să poţi sfătui interpretul să-şi găsească acel costum de scenă care îl avantajează. Sunt atât de multe lucruri de făcut pentru lansarea lui pe scenă, încât nu reuşesc niciodată să mă plictisesc.“
Era permanent încântată de munca printre tineri. Sfatul ei principal pentru noii muzicieni era să-şi exprime trăirile pe scenă.
„Dacă eşti sincer şi ai puterea şi talentul să transmiţi o emoţie, nu îţi rămâne decât să aştepţi răsplata publicului. Cine vrea să aibă parte de succes – şi cine nu vrea? – trebuie să facă risipă de energie. Munca se află la baza muzicii.“
Directă, cum îi stătea în fire, spunea: „Ar trebui să fie înlăturat amatorismul. Să nu fie admişi în concursuri decât interpreţii care ştiu să descifreze o partitură, numai cei care au noţiuni de istorie şi teoria muzicii“.
Ucisă de „o cunoștință” pentru un televizor şi un videocasetofon
Ultimul concert al Mihaelei Runceanu a fost pe 28 octombrie 1989, la Sala Radio, primul şi singurul în care a văzut-o Andreea, vara ei, care atunci avea 9 ani. Câteva zile mai târziu, în dimineaţa de 1 noiembrie, pe la 1.00, Mihaela a murit. Un bărbat, „o cunoştinţă“ – cum s-a prezentat chiar el în discuţiile cu reporterii, după eliberarea din închisoare la 17 ani de la crimă – a strangulat-o cu un cablu de la telefon, a stropit-o cu benzină şi i-a dat foc.
În garsoniera solistei, de pe Şoseaua Mihai Bravu din Bucureşti, Mihaela Runceanu şi Daniel Cosmin Ştefănescu, care îi făcea rost de casete video şi pe care l-a cunoscut prin nişte prieteni comuni, au început să se uite la un film. Ea era indispusă din cauza unei probleme personale, aşa că a preferat să meargă la culcare şi stabilise cu bărbatul ca el să plece după ce se termină pelicula. Doar că Ştefănescu a profitat de faptul că Mihaela adormise şi s-a apucat să fure bunuri din casă.
Un videocasetofon Panasonic şi un televizor Telecolor ar fi fost printre obiectele pentru care bărbatul a omorât-o când ea s-a trezit din cauza zgomotelor.
Pentru românii anului 1989, moartea Mihaelei Runceanu, crima sadică, era ceva extrem de greu de digerat. O durere și o tristețe a cuprins întreaga populație, chiar dacă atunci n u aveai voie să te exprimi liber, se simțea. De altfel, acest lucru s-a văzut când oamenii au ignorat restricțiile vremii şi s-au adunat în faţa caselor Mihaelei Runceanu din Bucureşti şi din Buzău ca să-şi ia rămas-bun.
Ucigașul Mihaelei Rădulescu își trăiește viața în Londra
Criminalul a ispășit 17 ani din pedeapsa de 25 de ani de închisoare, mai apoi și-a continuat viața. Acesta a plecat din România, presat de privirile și cuvintele oamenilor care îi aminteau la fiecare pas monstruozitatea comisă.
Bărbatul a ales să poposească prin diferite țări străine multă vreme, mai apoi s-a stabilit pentru o mai bună bucată de timp în Londra, unde a prestat diverse munci, scrie Historia.
