Punem pariu că nu-l recunoști, deși toată lumea îi fredonează melodiile?
O solicitare aparent banală l-a înfuriat la culme pe Nicu Alifantis, care s-a văzut obligat să aducă o dovadă scrisă că este artist pentru a obține o sponsorizare. Revoltat, artistul a postat pe contul personal de Facebook ”carnetele de artist” de pe vremea comunismului, prilej cu care fanii virtuali ai solistului au putut observa ce mult s-a schimbat acesta de-a lungul anilor.
Nicu Alifantis (62 de ani) a ales această cale inedită pentru a atrage atenția ministrului Culturii, Corina Șuteu, în anul 2016, asupra unei prevederi legale pe care o consideră jignitoare. Cântărețul susține că cineva s-a oferit să-l sponsorizeze, însă i-a solicitat înainte o dovadă a faptului că este artist cu acte.
”Iote, ce-mi fu dat s-aud azi! Cineva, persoană cumsecade, nu spui cine, s-a oferit să mă sponsorizeze, dar cică ar trebui să-i dau o patalama cum că sunt artist, ca să poată face asta. «Potrivit Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, Art.4, lit. d), orice persoană fizică cu domiciliul în România, a carei activitate într-unul dintre domeniile prevazute la lit. a) este recunoscută de către o persoană juridică fără scop lucrativ sau de către o instituție publică, ce activează constant în domeniul pentru care se solicită sponsorizarea.”Doamna Ministru Corina Șuteu, că tot ne știm de-o viață, n-ați vrea dumneavoastră să-mi dați un atestat cum că aș fi artist? Nu de alta, dar e ușor jignitor când după 43 de ani de activitate, cu oareșce lucrări, gen vinyl-uri, cedeuri, devedeuri, cărți, premii și vreo 5000 de spectacole, vine cineva și îți cere așa ceva, pentru că așa zice la lege!”
Artistul a postat câteva atestate mai vechi, din anii 1970-1980, întrebându-se, retoric, dacă e în legalitate. ”Eu le am pe astea, dar cred că sunt cam vechi. Oi fi în ilegalitate?”, a scris pe Nicu Alifantis, în dreptul unor acte de pe vremea lui Ceaușescu, care atestă că era artist liber profesionist, dar și că a făcut parte dintr-o asociație a oamenilor de artă din România.
Despre Nicu Alifantis
Nicu Alifantis, născut la 31 mai 1954, la Brăila din părinţi greco-macedonieni, face studii muzicale particulare şi debutează scenic în anul 1973. Este angajat în 1975 la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila şi devine destul de cunoscut şi iubit de public, astfel încât în 1976 casa de discuri Electrecord îi editează primul material discografic, Cântec de noapte, cu patru piese. În acelaşi an se înscrie în ATM.
După armată devine membru al Cenaclului Flacăra, condus de poetul Adrian Paunescu, şi participă la majoritatea „întâmplărilor artistice”, melodii ale sale figurând pe compilaţiile Folk 1 şi Folk 2 apărute la Electrecord în 1977 şi, respectiv, în 1978. În 1983, la apariţia triplului LP care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album, figurând cu trei piese.
Între 1973 şi 2002 a susţinut 4.036 concerte
În 1995 fondează grupul Alifantis & Zan, ca trupă de studio pentru albumul său Voiaj. În 1996, după înregistrarea albumului Nichita, Zan devine o trupă de proiecte din care mai fac parte: Virgil Popescu (chitară bas, voce), Sorin Voinea (claviaturi, voce), Răzvan Mirică (chitară electrică şi acustică, sitar, mandolină, voce), Relu Biţulescu (tobe, percuţie).
În aprilie 1999 înfiinţează Fundaţia Nicu Alifantis cu scopul de a promova „proiecte artistice în care valoarea, forţa şi autenticitatea vor fi primordiale”.
