Recunoști fetița din imagine? A devenit celebră cu rolul pe care l-a jucat într-un film legendar: „La 6 ani am dobândit statutul ăsta de vedetă”
Recunoști fetița din imagine? Cu ochii mari, plini de curiozitate și o expresie care cucerea ecranul, a devenit rapid una dintre cele mai îndrăgite figuri ale copilăriei pentru o întreagă generație. A debutat în film la doar 3 ani, iar la 6 ani era deja un fenomen. Toată lumea o striga pe stradă după numele personajului care a făcut-o celebră, iar succesul nu s-a oprit acolo. Cei care au crescut cu filmele anilor ’80 și ’90 își vor aminti cu siguranță de ea, dar puțini știu cum a continuat povestea ei și ce înseamnă cu adevărat să fii un „copil-vedetă” în România comunistă.
Dacă nu ți-ai dat seama cine este, ei bine, îți spunem noi. Fetița din imagine este nimeni alta decât Medeea Marinescu.
Medeea Marinescu a pășit în lumea filmului la doar 3 ani, debutând în comedia „Iarna bobocilor”. La 6 ani, devenea deja celebră pentru rolul din „Maria Mirabela”, film care avea să-i definească imaginea timp de ani buni. Naturalețea și talentul au ajutat-o să rămână în centrul atenției, să câștige premii importante și să joace în numeroase filme.
„Părinții mei lucrau în cinema, eram mereu pe platourile de filmare. Se făceau multe filme, 35-40 de filme pe an, filme istorice, filme de artă – să ne amintim perioada de glorie a lui Mircea Daneliuc sau Dan Pița – și filmele pentru copii ale Elisabetei Bostan și ale lui Ion Popescu-Gopo. În contextul ăsta m-am născut eu, am răsărit eu în cinema și am ajuns să joc în «Maria Mirabela».
Așa că m-am trezit peste noapte vedetă. De multe ori mă feresc de termenul acesta, «vedetă», pentru că el a căpătat o conotație negativă în zilele noastre. Pe vremuri, să fii vedetă era un lucru bun, real și bine înțeles de toată lumea. Eu eram o vedetă-copil, evident, nu eram o vedetă ca Florin Piersic sau Amza Pellea. Eram un copil-vedetă în cartierul în care locuiam, la școala la care mergeam, eram acel copil-vedetă pe care toată lumea îl striga «Maria Mirabela cu ochii cât umbrela», a fost ani de zile porecla mea pe stradă. Dar îmi dădeam seama ce înseamnă să fii iubit, eu am fost un copil iubit în cartierul meu, la școala mea. Dar, trăind în comunism, să fiu vedetă nu însemna că puteau părinții să-mi ia nu știu ce jucării sau să-și ia nu știu ce mașină, să se dea mari în cartier, oricum n-ar fi fost genul lor. Banii din filme s-au dus în studiile mele și într-un pian Blüthner, pe care îl am și acum în casă, pentru că la 6 ani am dorit să fac pian.
„La 6 ani am dobândit statutul ăsta de vedetă”
Ideea de vedetă în anii ’80 așa se traducea: însemna că tu nu ai numai laurii și iubirea publicului, aveai responsabilitatea de a deveni cineva, de a demonstra ceva în continuare. Când m-am trezit eu la 6 ani că am dobândit statutul ăsta de vedetă vrând-nevrând, știam că ceilalți copii sunt ca mine, doar că eu am avut șansa să devin Mirabela”.
În anii următori, actrița a jucat în filme precum „Promisiuni” (1986), „O zi la București” (1986), „Zâmbet de soare” (1987), „Vacanța cea mare” (1988), „Kilometrul 36” (1989) și „Domnișoara Christina” (1991), devenind un chip emblematic al cinematografiei românești.
În 1996, a absolvit Academia de Teatru și Film, la clasa profesorului Florin Zamfirescu, iar din 1998 este actriță a Teatrului Național din București. De-a lungul carierei sale teatrale a strălucit în roluri variate, de la comedie la dramă, în spectacole precum „Bădăranii” de Goldoni, „Trei surori” de Cehov, „O noapte furtunoasă” de Caragiale sau „Anna Karenina” de Hellen Edmundson, după Tolstoi. Prezența sa a fost remarcată și în televiziune, unde a prezentat mai multe emisiuni, dovedind versatilitate și carismă.
Pentru întreaga sa activitate artistică și implicare civică, Medeea Marinescu a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004) și cu Ordinul Național Francez al Meritului, tot în grad de Cavaler (2016), recunoașteri care confirmă valoarea, eleganța și angajamentul unei artiste complete.
