Sabina & Oreste Teodorescu: ”Suntem ca niște colegi de cameră”
E și firesc, de vreme ce-i despart doar 20 de ani. Iar atmosfera studenţească de acasă le apropie şi mai mult vârstele.
Oreste este omul care, atunci când crezi că l-ai înţeles, mai are câteva substraturi de dezvăluit. Şi asta nu legat de ceea ce spune ori comentează la televizor. Ci de felul său de-a fi, de-a simţi, de-a povesti despre sine şi despre cei care contează, cu adevărat, în viaţa lui. Şi e cu adevărat reconfortant să-l vezi împreună cu fiica lui, Sabina, descoperind congruenţe personale în cadrul intim al casei lor, avându-i drept martori paşnici pe bulldogul Caffy şi pe boxerul Leea.
Eşti născut de Ziua Franţei.
Oreste: Da, pe 14 iulie, de ziua Căderii Bastiliei. Era să mă numesc Bastiliu. Bizar! Pe bunicul meu îl chema Scarlat, pe naşul meu, Oreste. Îţi dai seama dacă m-ar fi chemat şi Bastiliu? Scarlat Oreste Bastiliu Alexandru Teodorescu. Eh? (râde)
Dar legăturile tale cu Franţa sunt mai profunde.
Oreste: Da. Am un stră-stră-străbunic, vicontele de Castano, care a venit în Ţara Românească.
Ai şi un castel pe undeva?
Oreste: Nu, dar am prieteni care au. Am fost şi cu Sabina acum câţiva ani undeva, lângă Paris, în castelul unui prinţ scăpătat din aristocraţia Franţei. Am avut şi o experienţă cu fantome... (râde) E un castel moştenit din neam în neam, de pe la 1500 şi ceva, pe o proprietate mare, cu mistreţi, cu cai, o reşedinţă foarte frumoasă, dar pe jumătate lăsată în paragină, pentru că proprietarul nu-şi poate permite să plătească decât jumătate din impozit. Şi-atunci a găsit varianta de-a închiria castelul pentru filmări. Jumătatea locuită are electricitate, apă curentă... În fine, ideea e că am avut sentimentul că am mai fost acolo. Nu ştiu, poate că acel viconte de Castano o fi trecut pe-acolo sau poate neamurile lui, implicit şi ale mele. Ciudat e că şi ei s-au simţit ca şi cum am fi din acelaşi neam. Şi am primit o cartă care-mi poate permite, în Cordes-sur-Ciel, să-mi cumpăr pământ.
Ce mai stai?
Oreste: E foarte frumos acolo, dar e o regiune medievală, cu clădiri construite începând cu 1100. N-aş avea ce să fac acolo, poate agricultă extremă, pentru că acolo sunt nişte vii care cresc pe stâncă. Eventual, să-mi deschid un han sau o pensiune...
Dar v-a atras ideea să plecaţi din România?
Oreste: Mă atrage constant să călătoresc, dar nu să rămân într-un alt loc.
Sabina: Eu am posibilitatea să studiez în altă ţară, dar deocamdată nu o fac.
