Scrisorile lui Stanca / Dragă Adrian Năstase,
Ai fost unul dintre cei mai remarcabili oameni politici din România. Ministru de externe, premier, lider de partid.
Cu multe bune. Dar și rele. Ai creat posibilitatea ca o calamitate de om să se cocoațe în vârful țării. Ai făcut greșeli în aprecierea celor din jurul tău.
"Camarila", grupul de profitori, fluturii pe lampă... Ai creat un sistem cu cei mai destoinici borfași din județe. Sau, l-ai îngăduit.
Puterea ta a inventat acei baroni locali. Îi știe o țară întreagă, plus Băsescu. Ai făcut "cornul și laptele" cu o intenție europeană și a devenit o vacă de muls. La fel cu sălile de sport...
Ai avut o politică externă excelentă privind aderările la structurile lumii. Ai numit oameni buni, dar și multe lichele, ca miniștri, ambasadori, prefecți.
Ai avut la îndemână o țară pe care o puteai face "să strălucească precum soarele pe cer" cum cita odată un cioban...
Cu bune, cu rele ești păritele multor politicieni și al multor afaceriști azi prosperi. Ai lângă tine o familie și doi băieți, dintre care unul, cel mare, s-a trezit brusc și barbar la realitatea vieții.
O soție devotată care merge cu tine de-a pururi. Ai un prieten pe veci: Băsescu. Care te-a păstorit, tocat organ cu organ. Asemenea prietenii nu se uită cu una cu două.
Vei fi răzbunat. Deși nu e onorabil, după ce un cinic semidoct, viclean ca o cobră te umilește până a te aduce la limita vieții, nu merită iertat...
Vorbeam însă de "camarilă". Au, unde sunt acei bărbați care erau suflet din sufletul tău și ban din banul țării!?
Au, unde sunt Mitrea și Micky și DIP și ceilalţi "băieţi deștepți", care îți alcătuiau cu fețele lor sufciente aureola de mare om politic!?
Au, unde sunt acele vestal virginale purpurii care te adulau?! Nu vreau să-ți amintesc banalitatea cu "sic transit...", dar nu ai știut să-ți alegi aproape-stătătorii, sufocat de limacși, căpușe.
Unde sunt ei acum, de ce nu sar cum au făcut-o pentru Bivolaru? Au, unde sunt acei bărbați?! Acei rahați care te-au abandonat într-un prizon și tac mâlc, Adrian?
Ai timp să meditezi, să cântărești și să-mi dai dreptate. Dar, sper să-o faci în libertate...
Al tău,
George Stanca (pamflet)
