Scrisorile lui Stanca. Dragă Ana Baniciu,
Dragă Ana Baniciu,
Şi a mea tot Ana e… Îmi place de tine. Vorbeşti ca un om mare. Căci am citit interviul dat de tine în revista OK!. Acum, să nu te superi că zic aşa, dar oricum, ai o gândire matură. Ştii ce vrei, cum e viaţa şi nu prea pluteşti cum multe fete de vârsta ta o fac, luându-şi ca alibi romantismul. Şi, măcar de l-ar avea pe ăla corect! Apoi ai o putere de a te obiectiva, a te-ndepărta de tine şi a te auto-analiza. M-a amuzat că după toate calităţile evidenţiate de interviu, care pot fi crezute sau nu - eu, precum se vede, ţi-am dat credit total - la finele interviului a apărut un comentariu maliţios la culme, semnat de o femeie rea, veninoasă, vitriolată. Otrăvoasă rău. Pe scurt, această curajoasă caragialeană, ascunsă sub numele Mamaie DelaFeteşti, se vede că te invidiază până la ură… sau invers. Şi-a ales bine pseudonimul: şi babă şi provincială. Aşa e ea şi-n realitate, să ştii. Iată, de ce am comentat un comentariu. Fiindcă am văzut că ai duşmani vehemenţi. E cea mai bună veste. Înseamnă că exişti! Deranjezi. Ştii tu! Şi, să ştii de la mine, cu cât ai duşmani mai mari, cu atât eşti tu mai mare.În ceea ce priveşte cariera-ţi muzicală, e greu, e foarte greu să vii cu un pedigree ca al tău - fiica lui Mircea Baniciu - deoarece e greu de dus, e o mare povară dacă alegi aceeaşi carieră. Şi tu ai ales-o. Multă lume va fi chiar din subconştient, deloc cu intenţie - va fi, zic, tentată să te compare cu celebrul tău tată. Inevitabil. Implacabil. Inebranlabil. Care are mediul lui specific în care s-a format. Recent, mai ieri chiar, am fost la Timişoara, la un eveniment rock, deschiderea unui club rock! Eveniment greu pe harta ţării!, şimi-am reamintit din tinereţe atmosfera aia a ”Timişorii”, cum zic ei. A anilor în care s-a format Tetea al tău…şi al nostru. E atmosfera aceea plină de o evlavie faţă de rock şi de valorile lui. Una religioasă, omenească, deloc atee... Şi dacă vei ajunge o mare solistă, ai să vezi. Ai să auzi ”Iat-o pe Ana lu’ Tetea, e mai bună, e mai nu ştiu cum decât tacso”…Aşa va cleveti norodul.Tu, Ana dragă, - căci semeni la ambiţii tot cu Ana mea - să-ţi vezi de drum. Nu tremura la lătratul javrelor de dimprejur. Lasă-i/lasă-le să clevetească, aceasta e o sursă formidabilă de energie. Nici nu-ţi dai tu seama ce stimulent formidabil este invidia megieşilor. Dacă eşti tare. Dacă eşti luptătoare… Dacă eşti precum tatăl tău, marele Mircea ”Tetea” Baniciu.
