Scrisorile lui Stanca: Dragă Anda Adam,
Știi, la nunta ta va cădea o stea. Nu citez din Miorița, relatez din viața ta. Căci, la ora măritișului, nu vei mai fi steaua pop de până acum, vei fi alta…
Mulți dintre admiratorii tăi vor trece la alt star. E celebră gelozia fanilor, care în visele lor aiurite cred că ești ”a lor”. Pozele tale sexy, afișele, posterele, vor fi ușor înlocuite – lacrimogen sau brutal – or vor rămâne pe pereți, îngălbenite de nostalgie… ”uite, ea era Anda Adam…”. Începi o altă viață, aceea de soție. Apoi de mamă, mamă, mamă… Nu știu, și mie parcă-mi sună straniu, dar e o implacabilă realitate.
Și, mai lași și niște urme, cu nunta ta. Extrem de povestibile și comestibile la auz. Interesante. Căci, din câte s-a aflat, tu ai familie împărțită în cele patru zări. Sau măcar în două emisfere. Mama e jurist/cosmetician în SUA. Tata, profesor de înot în Australia. Alături de fratele tău vitreg, Vlad. Tu știi ce faci acum? Reconstitui pe traseul invers una din marotele securiștilor de la Pașapoarte. Căci, în cazurile în care cineva cerea plecarea din țară ”pentru reîntregirea familiei”, situația era, - să nu scuzați expresia - irefutabilă… Ceea ce faci tu acum e în lume un lucru normal, atunci nu era. Dar, stai fată că tu îi aduni pe ai tăi în țară… Acasă. La origini. Ai toate auspiciile favorabile unei nunți frumoase. Cei dragi alături de tine. Un naș celebru, cu dare de mână. Nicu Gheară și Doamna sa. Ce mi-aș dori eu, așa ca spectacol, ca tradiție, ca totul să fie neaoș. Să nu auzi manele acolo. Să auzi hore și învârtite… și doine. La ce nuntă ai mai auzit tu o doină? Să fie exemplar. Mâncarea să nu fie sofisticată. Sau, să nu evite românismele. Să se bucure și plecații tăi părinți, care cred că visează până și mirosul de mici. Nu mai vorbesc de ei, micii înșiși… că începe să-mi plouă și mie-n gură…
Apoi, pe dorul lor românesc mai vin, presupun, câteva imagini, gusturi, miroase: țuică, mămăligă, sarmale… fără manele! Îmi amintesc, apropo de memoria gustului mioritic, cum se lăudau evreii români din Tel Aviv că au la ei în local ”cei mai buni mici din lume”. Du-te la Misha să guști! E aici o sublimă nostalgie culinară, ascunsă în subconștientul celor ce au mâncat micii noștri, care demult nu mai sunt turcești… Sper să fie bine.
Nuntă măreață și copii mulți, Anda!
