Scrisorile lui Stanca: Dragă Cornel Patrichi,
Mă doare sufletul de ce aud acum despre tine; anume că ești foarte bolnav, aproape cu speranța spulberată…
Îmi vine să înnebunesc când îmi dau filmul vieţii înapoi și constat de câte ori m-ai sunat, relativ recent, să ne vedem la localul acela, al nostru, unde mâncam guvizi. Comoditatea asta a mea, lenea metafizică, mă îndemnau să-ți spun mereu - și, nu mint - anume că iarna nu-mi place să ies din casă. O dată, în februarie, eram plecat din țară și nu aveam cum, dar pentru restul, crede-mă, îmi vine să-mi dau palme. Ne vom mai întâlni acolo? Vom mai sta la un pahar de vin? Ai terminat sticla aceea de vin ”Soare”, pe care ți-am dăruit-o ultima oară? Apoi, abia acum realizez tristețea ascunsă din ochii tăi, de la ultima întâlnire. Și manevra aceea învăluitoare, de a vinde totul. Nu știu de ce nu ai vrut să spui măcar că ești bolnav, ai ținut secret? Că asta mă irită cel mai mult. La fel, un alt mare prieten de-al meu din show-biz, Gil Dobrică, era pe patul… acela și mă chema la un pahar de vin - ”sănătate curată, cocoș!” - la Craiova, până-n ziua în care a plecat. Sigur, că unele lucruri nu trebuiesc cunoscute, unele detalii, dar altfel cum să te desparți de prieteni? De ziua ta, 1 aprilie, nu am apucat de dimineață să te sun, să te felicit, că m-a sunat biata Cornelia. Când i-am văzut numele pe display-ul telefonului am crezut, jur!, că mă sună să mă ia complice la vreo farsă pe care ţi-o pregătea. De cum i-am auzit glasul, tonul, intensitatea, am priceput că nu e bine cu tine. Iată, acum, a sosit și Alexandru. Ești înconjurat de cei dragi. Poate asta o va vedea Dumnezeu, va vedea ce familie frumoasă sunteți și va uita de intențiile Lui.
Vestea bună pentru mine este poate surprinzătoare, dar esențială. Îți știam părerile nu prea măgulitoare, despre subiectul acesta, fără ca tu să ai vreo înverșunare contra Bisericii sau a lui Dumnezeu. Ai primit cu seninătate prezența preoților la capul tău. Ai avut o atitudine normală, creștinească. Și bine ai făcut! Fii liniștit cu sufletul; iartă tot ce poți ierta; cere iertare acolo unde trebuie.
Și, mai ales, nu te grăbi să pleci, dragă prietene! Repet, acum îl ai și pe Alexandru cu voi. În ce mă privește, te mai aștept tot acolo. La o gustare și …la o de-gustare. Pentru totdeauna, al tău G. S.
