Scrisorile lui Stanca. Dragă Cristi Borcea

Ți-a venit rândul să ieși, să ți se dea drumul. Temporar. Parțial. O săptămână. Pentru a boteza un prunc conceput - gurile rele - în prizon, la o vizită a soției. Cum mama dracu ai făcut? Doar le privești profund în ochi și rămân însărcinate! Sigur, eu vorbesc acum pentru export. Căci, știm și noi, SE ȘTIE cum ai procedat, români suntem, oameni suntem! Sfânta șpagă! Eu i-aș pune pe gardienii șpăgari care au înlesnit contactul, înseminarea, să plătească pensie alimentară… Ar fi greu de înțeles pentru străini, dar noi, norod patriot de la Burebista, avem asta-n tradiție măcar de la otomani cetire… Fac pariu că peste nouă luni-zece mai ieși pentru încă un botez… Nu-i rău, Nea Nicu s-ar învârti în mormânt de fericire: faci români. Pui de oltean. Bravo, tovarășe Borcea! Numai că știi și tu foarte bine, doar ești unul dintre ei, ce calitate au noii români. Nu-s ca Brâncuși, Enescu, Cioran, Paulescu, Basgan, Zamfir, Nadia, Năstase, Gațu, Pațaichin, nu! Ăștia, neo-pricopsiții au pușcăria în genă. Fi-vor genii în devalizări, bancrute frauduloase, deturnări de fonduri… Genii, bre! 

Mă bucură într-un anume fel că botezul fetiței, mare prilej la cei ca tine de etalare indecentă a luxului, ”opulență” cum am mai spus-o eu cândva, a fost, de data asta, pe măsura condiției tale. Ale voastre. Decent. Discret. Și, sincer să fiu, nu vă trebuia ție și lui nașu’ Gigi, nici la nunta aia fabuloasă și sfidătoare o așa tevatură… Ai văzut acum că se poate și altfel. Acum, la cum te cunosc, la cum îți e de notoriu gradul de senzualitate, eu chiar mă tem că, dacă ai stat liber o săptămână, ai avut vreme de mai multe șotii erotice. Și, concluzionând, aș vrea să modific aserțiunea-profetică, nu-i așa?, cam pripită făcută la începutul acestei misive. Aia cu ”peste 9-10 luni”… vom afla că ai de făcut vreo două-trei botezuri și o recunoaștere de copil… Altfel, sănătate și noroc. Hai, Liby!!!