Scrisorile lui Stanca: Dragă Cristi Borcea,
Nu te lași, Cristi! Nu te dezminți. Ai fost cordaci fruntaș pe Națiune. De la Miami, la Ștefan cel Mare. Acum ești la fel, de la Poarta Albă la Sighet…
Bați toate recordurile. Acum ni se confirmă supozițiile despre aventurile tale transoceanice și extraconjugale, sau extraconcubinale. Ai înșelat. Ai înșelat. Ai înșelat. Ești, scuzați expresia…, incurabil. Și unde puteai tu, înrăit futac, să o comiți mai bine decât la infirmerie sau spital de penitenciar? Cu cine? Cu cine vrea scula ta, că ești băiat mișto. Doctoriță. Surioară. Asistentă. Țucalistă. Bună să fie de călărit. Dar, Doamne ce egoist ești! Să o faci de unul singur! Cu whisky și cu dânsa-ntrânsa... Să nu te gândești tu la tovarășii de fotbal și suferință. La finul tău…piei Drace, că el, fu iertat de rele… Cum mai dai ochii cu el? Sau te-oi fi gândit cu milă creștinească la toți amicii de suferință și nevoință? Dar păsărica nu e o pâine s-o rupi și s-o împarți cu nevoiașii…
Dar, la consecințe te-ai gândit? Căci dacă se află - și s-a aflat… - îi bagi pe toți în belea? Le faci necazuri mai mari. Pentru o păsărică? Ce vremuri! S-a ajuns la pârnaie să fie păsărica mai scumpă decât țigările? Dar whisky-ul? Ce mare e banul, nene, acolo… Eu, unul, jur că nu te-aș pedepsi. Măcar după preceptele spartane. Că așa erați odată voi, spartani. La ei dacă furai și nu erai prins, știi nu?, te iertau. Fiindcă ai fost agil și nu te-au prins. La fel tu, nu te-au prins asupra faptului. Asupra faptei. Asupra persoanei... Așa că, să răspundă ăia care au fost neglijenți… ori s-au lăsat plătiți…corupți. Tu ești un erou. Ai derogat, ai derobat de la o interdicție vitală și inumană pe care pușcăria o are. Interzicerea coitului. Așa că la penitența făcută, eu unul - chiar dacă bun creștin ca naș’tu - nu te condamn ca bărbat. Dar, ce va zice soția? Ce vor zice fostele legături amoroase celebre? Dinamoviștii tăi aflați la belea, pe când ție-ți arde de cur de muiere…
E, să nu-mi spui tu că atunci când erai în plin travaliu bucifer, transpirat de contactul păgubos în care erai băgat, conștiința , dragostea de familie și soțioară, îți inhibau fesierii. Că nu te cred…
