Scrisorile lui Stanca. Dragă Cristian Aldea Teodorovici
Dragă Cristian Aldea Teodorovici,
Deși te știu de mic, de la București și Chișinău, din anii unui început postrevoluționar,te-am revăzut abia acum, la comemorarea de la Craiova a lui Adrian Păunescu. În recital cu marele, uriașul actor și poet Dorel Vișan. Care cu mijloacele-i atingând pana Geniului, a reușit să recite poemele de tribună ale lui Păunescu… în șoaptă! Catifelat, insinuate, suflate, ră-suflate. Manieră inedită de a-l aborda pe poetul de tribună. Nu mai comentez grila de alegere, selectare a poemelor păunesciene, extrem de inedită… îndreptată spre poezii în care parcă Păunescu, versificator de geniu, încerca să se dezică, să se îndepărteze cu timiditate, chiar să alunge sfânta-i rimă…Cristian, te-am revăzut matur. Solist vocal cu o voce profundă, puternică și sigură, cvasiidentică cu a tatălui Ion, cu sensibilitatea mamei, Doina. Cu muzicalitatea lor și poate și cea a unchiului, Petre… Și el, ca și părinții tăi, bun prieten de-al meu. La un festival de la Mamaia, Petre a cântat un cântec de-al său ”Maria, Maria!”, pe care trebuia să-l prezinte în concurs Al Arșinel, dar care a răgușit. Ca președinte al juriului de presă i-am dat un premiu special, lucru care ne-a apropiat. Apoi... i-a venit sfârșitul… Tragic destin are familia ta…Pe părinții tăi i-am cunoscut grație unui ziarist basarabean, stins din viață, Ivan Șerbina în 1990. Apoi, am aflat că-s amici cu Nicu Alifantis… Pe atunci, înainte de a-l cunoaște pe Adrian Păunescu, i-am plimbat cu Nicu pe la Radio și emisiuni TV, ca să fie cunoscuți... și recunoscuți de poporul român… Mă mândresc că-s primul care i-a arătat… La concertul de la Craiova ai cântat o seamă de piese ale familiei. Cu un grup extraprofesionist. M-ai atins la o coardă sensibilă. Am lăcrimat. Eu sau poate memoria mea nostalgică… Eeeemineeeeescu…. Și, astea venite din cântecele lor, din spiritul lor. Mă bucur că măcar am apucat să ne cunoaștem, căci te grăbeai să ajungi la un avion spre Paris. Poate dă Domnul să ne vedem la București. Sau, dacă nu, prin intermediul familiei Păunescu. Carmen, Andrei, Ana -Maria. Aceea care, iată, în anul 7 al dispaiției lui Adrian Păunescu, a reușit să mai meșterească o adunare …în memoria Poetului. Spre necinstea unor foruri oficiale care de 7 ani neglijează memoria poetului. Că a deranjat, că a fost iubit la maximum sau urât la fel, Păunescu este un nume peste care nu se poate trece. Unul căruia timpul îi va eroda partea conjunctorală, politică a poemelor ocazional-festive. Căci, grosul operei - poezia de dragoste, cea socială - va rămâne. Și va dăinui …Iar tu, Cristi, ai deja acte de legitimare în cultura română din România… Bun venit !
