Scrisorile lui Stanca. Dragă Dan Aldea şi Nicu Covaci

Faptul istoric pentru rock-ul românesc, că astă seară cântați la Hard-Rock Cafè, sau nu contează unde, mă bucură nespus. M-am certat, am polemizat civilizat cu tine, Nicu, acum câteva veri pe tema solidarității generației voastre. A noastre.

Eu țin la unitatea și civilitatea rock-ului nostru. În marea ei majoritate venind din medii intelectuale - pe atunci, majoritatea erau studenți... dar nu asta conta... Azi, de pildă, ce mai produce societatea asta cinică, idioțită și pragamatică? Maneliști. Manelisme. Subculturalisme. Căci, tânărul intelectual contemporan e un clubber inert, blazat, alienat în computerism, internetism...și miserupism. Suferă de absenteism și blazare socială... e ca și cum n-ar fi... a erupt odată la tragedia Colectiv, dar și atunci manipulat de Sistem și serviciile lui... aducând la putere un guvern defect, al altora...   

Dan, Nicu, eu vă prețuiesc pe amândoi în egală măsură. Că de Dan am fost mai apropiat, nu contest. Eram în București ambii. Numai tu, Nicu, n-ai înțeles asta și mă doare că atâția ani m-ai considerat vrăjmaș... Nu, niciodată! De ce trebuia să fii fan Beatles și inamic Rollin’ Stones? Sau invers…La fel cu Sfinx și Phoenix… Am detestat exclusivismele. Le detest și azi. Mai ales că stilul vostru e completamente diferit. Nicu, cu folk-rock-ul, cu interes major față de arta spectacolului, mișcare scenică. Dan, pentru puritatea, exactitatea muzicii, chiar de la început neglijând, ignorând show-ul - cânta stând pe scaun. Dan și Sfinx s-au ridicat în picioare abia la show-ul de la Sala Palatului, 1975, în care subsemnatul, recunosc, i-a ”provocat” printr-un articol - ”Sfinx contra Phoenix”, Flacăra și invitat la o reuniune pe teren neutru, în Str. Cazărmii, în casa și prezența lui Moțu Pittiș…unde s-a născut ideea de confruntare publică. 

În fine, marea mea bucurie e aceea că vă voi asculta cântând împreună... Ca la Gărâna, astă vară. E o încununare. Am regretul că un alt mare solist, exilat și el ca voi, nu s-a ridicat la cota morală decentă și l-a atacat pe Dan nedemn și violent. Dumnezeu ierte-l, mântuiască-l pe greșitul și numai-de-bine-vorbitul-adormit-întru-Domnul Sorin Tudoran... 

Ce au totuși cei doi ”clasici”, instrumentiști de geniu în comun? Ceea ce avem toți iubitorii rock-ului: Îi zice BLUES....