Scrisorile lui Stanca: Dragă Dinu Olăraşu,
Superb, minunat, duios şi mega-romantic e să fie o femeie iubita ta. Doamne, cum o răsfeţi! Câtă patimă frumoasă, dar bine temperată, uneori ascunsă, ai! Tu posezi un robinet al sentinetelor pe care îl manevrezi şi când temperamentul o ia razna îl dai la minimum.
Căci, adesea mai mult şopteşti, oftezi liric, romatic, profund dar... încet... încetişor. Produci cântece pentru pavilionul urechii Evei, îi şopteşti songuri atât de fierbinţi şi o faci, ucigaşule!, atât de apropape de urechea ei, că bietei creştine i se cutremură epiderma.
Se încreţeşte, se răzvrăteşte carnea contra aerului cald emanat de respiraţia liricii tale în urechiuşa ei. Explozii precum cele solare provoci pe biata, sensibila epidermă a Evei, bardule! Mă feresc să te ascult prea mult, când am starea să nu plâng, căci mă solidarizez cu soarta bietelor fete... victime inocente ale liricii tale cântate. Le-aş lua la mine şi le-aş pune cu capul pe inima mea. Să le compătimesc... Observi că nu te acuz a fi un mare bandit de inimi, brigand de sentimente. Deşi, aşa pari.
Căci ştiu, după masca asta se ascunde poetul trist, cu sensibilitatea de turnesol, la care în nopţile cu lună plină o adiere de vânt pare a fi un uragan... Dinu Olăraşu, tu pari după lirică şi cânt un Don Quijote bolnav, mereu învins, nefericit, când de fapt eşti Cervantesul lui... tu l-ai creat.
Nu spun că eşti azi un artist neglijat, ignorat de lume, ca şi folkul însuşi, nu e chiar aşa, dar parcă nu e public cât trebuie... Te-ai născut prea târziu, ai ieşit într-o lume a gregarului, a mârlăniei chanel-versacizată. Tu puteai fi o stea a medievalului, a minesingerilor, menestrelilor. Atunci, prinţese în crinoline mov cardinal şi-ar fi depus lacrimile în batistele lor brodate ascultându-ţi lirica, înduioşate... Şi ţi-ar fi oferit un Înnoptat. La palat.
Azi lirica şoptit-cântată nu se prea aude. La noi. Căci eu te consider o Norah Jones avant la lettre, care acolo la ea în America mamei sale - nu o înjur, doar tatăl e indian, marele Ravi Shankar - are „prinţi" care oftează după cântecele ei.
Dumnezeu a făcut un miracol din Om, dar nu i-a lăsat lui dreptul de a-şi alege epoca. Şi, mai ales, ţara unde să se nască.
Resemnează-te şi fii fericit în Romantiklandul tău, cu un singur locuitor: Dinu Olăraşu!
George Stanca, pamflet
