Scrisorile lui Stanca: Dragă Emil Boc,

Emil Boc

Ocupat fiind cu zilele culturii, “zilele Eminescu” prin ţara pe care o tot nenoroceşti de ani buni, te rog să mă ierţi că nu am putut să ajung măcar în Piaţa Universităţii ca să te bag… în seamă.

Să te fac ca toate alea sau să flendur măcar cu o lozincă. În contra ta. Să te scuip cu flegme metafizice, tuberculoase, ftizice, cu muci, umori şi spută, cu bube rele, gută şi tot poporul să te fu... gărească, să te urască, să te belească! Regret că am lipsit şi nu am avut generoasa ocazie creată de Dumnezeu cu vremea asta caldă - ca o dedicaţie specială porcilor de la putere - să-ţi zic din stradă, din locul în care am fost arestat în '89: Zdreanţă!, Otreapa lu' Băse!, Cârpă de şters praf!, Boc-Mop de pişelău!, Demisia, Bă!... şi alte expresii licenţioase ţinând de argou, de folclorul nou al limbajului de stradă. Autori, tu şi Şefu' tău!

De altfel, ţin să-ţi raportez: ţara este rău. Rea. Veninoasă. Pornită. Înrăită. Te înjură. Te blesteamă. Te imprekează. (Scriu aşa ca să priceapă şi aliatul tău natural, udemeristo-autonomul.)

Lumea simplă îţi doreşte moartea. Ţie şi lu' Şefu' tău. Lucru necreştinesc. Nu sunt de acord. Nu! Ne-am mai fript în cazul Ceauşescu. Voi trebuie să trăiţi. Mult şi chinuiţi. Taxe să plătiţi! Pe asfalt să dormiţi! Pe unul turnat de căşuneni, cu perne din borduri făcute de videni. Dulce Boculică, asta v-o doresc! Asta meritaţi, loazelor!

Credeaţi că poporu' ăsta e prost, imbecil? Uite, că şi pe mine mă surprinde: nu e, Bă! Are arta răbdării şi sare când nu te aştepţi. Taman când te pişi tu în capul lui, atuncea românul te apucă de jet, de boaşe, de năsturel şi te trage spre el.

Pe tine şi pe Şefu' tău. Cu care mergi de mână şi la budă, să-ţi spună şi pe ce gaură să faci. Aţi sfidat lumea cu nepoţii voştri clientelişti, cu amantele voastre ministrese, defutate, cu politikoitus-ul vostru continuu.

V-aţi îmbătat în văzul lumii cu whisky, şampanie; cu putere, cu dregătorìi, judeţe, regiuni, cu tot ce aţi avut la îndemână. Aţi sfidat sărăcia, foamea "pulimii", cu puful cadorisit de vermina mogulilor Voştri. Din asfalturi, roşiimontane şi mii de hectare şi imobile raptuite, din evaziuni.

Boc! Du-te! Cu Şefu' şi cu aliaţii tăi cu tot...

George Stanca, pamflet