Scrisorile lui Stanca. Dragă Gică Hagi,
Ai bătut Dinamo la ea acasă, în primul meci al returului. E un cadou frumos pentru ziua ta - 52 de ani - făcut de ”copiii” tăi. Gică, știi cât țin la tine, căci indiferent unde ai jucat - și niciodată la Rapidul meu - ai fost extraordinar.
Formidabil. Nemaipomenit.Te-am iubit. Te priveam ca pe un mare fenomen, indiferent că erai și contra alor mei. Tot așa fac acum. Nu mă interesează rivalitatea spaniolă. Dar orice meci al lui Messi și al lui Ronaldo e ca o procesiune sacrosantă. Mă uit la ei cu o religiozitate a unui degustător fanatic. Mai ales acum, de până când Rapidul meu, - revedea-l-aș cât mai iute viu unit și în față ! - va răsări din negura capitalismului românesc... Revin, cred că, parcă n-ai iubi fotbalul dacă ții numai cu unul dintre cei doi granzi de Spania. La noi, țin cu Hagi. Cu Viitorul. Și, cu Șumi. Astra.
Ultimii au adunat cei mai mulți rapidiști. Și, au luat campionatul. Cu Viitorul tău, fiindcă aici e viitorul fotbalului românesc. Tu ai dat lecții de strategie de club privat; de marketing; de management de echipă tânără; de experimente. Asta, într-un campionat schilod, prăpădit și falit. Și, ca același fan Hagi, cum să nu mă bucur când te înverșunezi contra Stelei? A rudei Becali. Dar, pe lucruri serioase, nu la caterincă armânească... Bate-l de câte ori poți! Deși, și el cu excesele sale vrea propășirea foțbalului românesc. Dar, numai și numai cu echipa lui în frunte! Bate-l, Gică, oriunde. Și-n orice anotimp! Dar, nu cu dușmănie, căci la origini tu ești stelist... Bate-l cu duioșie, gingășie și cu dragoste de... maica Steaua! Nu uit că totuși în fotbalul de azi Gigi, Tu și alți doi-trei mai duc povara. M-a durut rău să văd la primul meci din an, un stadion –la Tg Jiu - deprimant de gol. Că nici pe Dinamo, unde mă așteptam la câini cu covrigi în coadă, n-a fost omor...
Fotbalul se scufundă! Zic de cel mioritic... și Naționala. Speranțele de cinste, devoțiune și culorile țării numai de la tine vin. De la cel mai onest și orientat romîn, adevărat patron de fotbal de la noi. Și, Gigi ce e?, se va întreba. Și el - la fel. Necesar. Dar, mare dictator. Și, de dictatură-n fotbal, ne-am săturat în societatea ce a fost abolită-n ‘89. Să-ți ajute Dumnezeu, Gică să ajungi campion! Realitatea de azi... o cere de ani buni. La mulți ani! Viitorul campioană!
