Scrisorile lui Stanca: Dragă Helmuth Duckadam,
Ai fost prea îngăduitor, prea moale în reacții față de modul în care te-a pus la punct impertinentul numit Adi Popa. Căci, întrebarea care se pune e simplă, nene… Cine e Popa ăsta pe lângă mitul, omul de “cartea recordurilor”, pe lângă legenda vivantă care e Helmuth Duckadam!
Cine e limbricu‘ ? De ce le permiți tu “boilor”, Helmi? Căci așa spune un proverb latin: “Quod licet Iovis non licet bovis”. “Ce-i e permis Zeului nu-i e permis boului”… Câtă obrăznicie. Măi nene, mereu văd impertinența unora din generația asta fomistă, nesătulă de bani, coruptă, față de valorile noastre reale. Care fac faima, recognoscibilitatea și identitatea, istoria unei țări. Și care pun un semn de egalitate strâmb. Între ei și voi. De vreme ce, tu, unul, ești pe vecie situat în Olimp și ei abia viermuiesc într-o pastă maronie de animal ierbivor? Măi, ei cred că dacă te-au auzit vreodată din greșeală că tușești sau beșești, au zis, ete, că și noi beșim/tușim, cu ce ne e Duckadam ăla superior? Ei ignoranții, efemeridele, nesimțiții neglijază o realitate istorică. Și, nu mai pricep ceva: anume că eu rapidist, vai de mama mea, te apăr pe tine stelistul. Ca valoare națională. Regret că Gigi, care a făcut gestul minunat când te-a deturnat dintr-o plecare definitivă în America, nu a pus mangafaua la punct… Ții minte, ai mai avut un astfel de incident și cu Bourceanu, dar s-a potolit din bun simț?
Băi, copii, băi puțoi mici, când vorbiți cu dl Duckadam ar trebui să stați numai în picioare, cu nasu-n stern; nemișcați ca-n fața unei majestăți, a unei icoane a clubului vostru; să-l plătiți ca să vă dea voie să-i pronunțați numele; să transpirați de emoție; să fiți evlavioși și bucuroși că își coboară privirile asupra gâzei nenorocite pe care o reprezentați voi. Viermișorilor. Și, știi ceva, Helmuth, o spun dintr-o relație specială cu Cel de Sus: dacă băiatul ăsta a început nunta, căsnicia, dând cu pietre într-un idol, o să vedeți că în câțiva ani se va alege praful. Dar asta nu e treaba ta. Nici a mea.
Tu rămâi pentru noi, românii, nu pentru niște pițiflenderi care au dat și ei cu piciorul în mige prin veacul curent, rămâi un erou național și mondial. Ei rămân cu micimea lor, ca niște fulgi rătăciți de găină zăpăcită. Strănuți spre ei și nu mai sunt…